Generaţii întregi de actori au jucat, de-a lungul anilor, cu mare succes această misterioasă piesă generatoare de succese autentice - o piesă care aduce cu ea de fiecare dată un val de istorie și o poveste aproape incredibilă, de îndrăzneală artistică, pentru care autorii ar fi putut să fie drastic sancţionaţi.

Radu Beligan, Nineta Gusti, Mircea Șeptilici, Nora Piacentini, Marcel Anghelescu, Maria Mohor au fost protagoniștii primului spectacol regizat de Soare Z. Soare. Spectacol care, din cauza legilor rasiale impuse de guvernul Octavian Goga, a purtat nu semnătura regizorului, ci a unui necunoscut, Marin Mincu, nume fabricat de Mircea Șeptilici! Sunt fapte consemnate cu lux de amănunte de mai toate Istoriile Literaturii Române.

Toţi cei implicaţi în conspiraţia premierei cu „Steaua fără nume” au avut un destin tragic. Piesa și-a urmat însă drumul triumfal, peste ani jucându-se în majoritatea teatrelor din ţară cu distribuţii mai mult sau mai puţin fericite. În 1966, a devenit film (producţie internaţională), patru ani mai târziu, muzical la Teatrul de Comedie, într-o adaptare semnată de Flavia Buref și Sanda Manu, iar în 1978, o producţie sovietică!!!

Un spectacol complet

Spectacolul TV din 1983, regizat de Eugen Todoran, are o distribuţie extrem de adecvată textului, prilejuindu-le actorilor creaţii artistice inedite faţă de înaintașii lor, creând un halo de adevăr specific marilor capodopere. Nimic nu lipsește din acest spectacol, actorii fiind de o acurateţe desăvârșită. Niciun rid, cauzat de trecerea anilor nu se simte, povestea provenindu-ne ca și cum s-ar întâmpla astăzi, deși ea s-a petrecut cu aproape câteva decenii în urmă.

Personajele sunt extrem de marcante și, în habitudinile lor, ne recunoaștem de multe ori pe noi, cei de astăzi care am traversat cu succes perioada comunistă plină, și ea, de multe monstruozităţi. Florin Zamfirescu ne înfăţișează un Miroiu extrem de tânăr, timid, preocupat de a afla înţelesurile ascunse ale cerului, care trăiește într-un fel, ca un sihastru, nevăzând, neauzind mai nimic din ce se întâmplă în jur, pentru el existând doar pasiunea sa pentru o stea necunoscută. Rodica Tapalagă creează o domnișoară Cucu aproape incredibilă în îngustimea minţii ei provinciale.

Marele actor Octavian Cotescu valorifică starea de emoţie artistică a personajului profesorului de muzică într-o baie de sensibilitate. Petrică Gheorghiu (alt mare actor) ne înfăţișează un șef de gară pitoresc, rob al regulamentelor, care nu poate înţelege nicidecum, împreună cu ceilalţi locuitori ai urbei, cum un om, un profesor, un lefegiu poate da 22 de mii de lei pentru o carte.

Ovidiu Iuliu Moldovan a creat la rândul său un Grig arogant, insolent, calculat cu farmecul indiscutabil al făpturii sale. Dar marea atracţie a spectacolului a fost o cvasi-cunoscută publicului larg, actriţa și cântăreaţa Enikö Szilagyi, care ne-a înfăţișat în toată splendoarea fiinţei ei o Monă… astrală.

Multe, multe felicitări regizorului Eugen Todoran pentru această inedită realizare și, bineînţeles, Televiziunii Române care a repus în circulaţie spectacolul.

Citește și: Istoria „Stelei fără nume”, o piesă mit