Titlul de astăzi mi-a fost sugerat de emisiunea (1) amintită în ediţia anterioară a ziarului. Fiecare dintre episoade ar merita o descriere, un articol – iar noi, românii, să audiem, să repovestim, pentru ca tâlcul să ajungă nemodificat la cât mai mulţi. Amintindu-ne definiţia emisă în urmă cu aproape 80 de ani: „Sănătatea este o stare pe deplin favorabilă atât fizic, mental, cât și social, și nu doar absenţa bolilor sau a infirmităţilor”, completată ulterior cu „capacitatea de a duce o viaţă productivă social și economic”, găsim legături cu starea de sănătate (2).

Cel mai recent, un tânăr dintr-o altă ţară europeană, având pregătire de inginer naval, a cunoscut-o pe Raluca și au decis să-și continue viaţa împreună. Însă, după o 
„viaţă confortabilă” cu multe realizări materiale, tânărul apare în costum de sătean, ducând coasa pe tăpșanul din spatele casei, o ascute în stilul cunoscut al cosașilor și se apucă de lucru. În timp ce este filmat, zâmbește, iar zâmbetul apare sincer, sănătos. Apoi împarte iarba proaspăt cosită între găini și iezi și începe să povestească cum a decis să-și schimbe viaţa împreună cu soţia sa într-un sat din Ardealul de nord. Cresc căpriţe, prelucrează lapte; au „o viaţă simplă”, care le aduce împlinirea și sănătatea fizică și spirituală (3).

„Acasă este cel mai frumos”

Alţi doi soţi au petrecut aproape cinci ani la volanul unor mașini de transport, prin Europa. Soţul a început ca pădurar, a lucrat și în construcţii, ulterior a dat examenul pentru a putea conduce în categoriile C și E, iar soţia l-a urmat; o vreme au lucrat împreună pe aceeași mașină. „Ce v-a chemat înapoi?” „Familia. (...) Una este să te vezi cu cei dragi folosind o tabletă sau un telefon (...), alta este să stai la aceeași masă.” Nu a fost ușor, dar împreună au reușit. Acum se ocupă de colectarea și prelucrarea laptelui văcuţelor din Moldoviţa și alte sate. „Acasă este cel mai frumos!” (4).

„Aici cu două mese în Apuseni, «lucru» 12 ore (...).” Episodul începe pe cânt de bucium. Patru adulţi și un copil produc un sunet care și nouă ne este tare drag (5). Soţia amintește cum au ales locul în care să își continue viaţa, mergând cu rucsacul în spate, căutând. Așa au ajuns în Munţii Apuseni, în comuna care poartă numele lui Horea. Doamna avea ca pasiune „design” vestimentar, dar ca să își urmeze soţul a plecat peste mări și ţări. Domnul, de mic, avea un gând: „să învăţ mult”. Apoi gândul s-a extins la „să cunosc lumea și să fiu un cercetător bun”. A lucrat în Statele Unite ale Americii și în Japonia. 

Coordonatorul japonez a ieșit la pensie în sistemul universitar public, dar a continuat în sistem privat, „unde nu vârsta contează, ci performanţele”. S-a perfecţionat în biotehnologie și biologie moleculară. A studiat microorganisme care rezistă la temperaturi apropiate celei de fierbere. Viitorul în cercetare era unul clar. Dar au realizat că locul lor este acasă.

 Între amintiri în legătură cu sănătatea... „acolo”, după circa două ore de muncă, oboseala era resimţită semnificativ; „aici”, când o rudă a cerut ajutor la tăiatul lemnelor, după doar o linguriţă de polen a plecat pe jos, a străbătut 10 kilometri, iar la destinaţie s-a apucat de lucru fără să stea pe gânduri.
Cândva, demult, fie în Viștișoara, Drăguș sau Zlatna, mergând pe uliţă sau străduţă, orice întâlnire (fie că persoana era cunoscută sau nu) se însoţea obligatoriu de un salut politicos, copilul fiind primul care rostea cuvintele. Iar dacă ne aflam acolo în perioada Învierii, nu se rostea o altă formulă de bună cuviinţă, în satul românesc, în afară de 
Hristos A Înviat! 
Adevărat A Înviat!
 

1. https://www.viata-medicala.ro/timpul-si-vanarea-de-vant-37643 
2. https://ro.wikipedia.org/wiki/S%C4%83n%C4%83tate
3. https://www.trinitas.tv/jonas-mertens-un-belgian-care-si-a-gasit-implinirea-in-romania/
4. https://www.trinitas.tv/de-la-conducerea-camioanelor-in-intreaga-europa-la-procesarea-laptelui-in-moldovita/
5. https://www.trinitas.tv/dumnezeu-ne-a-dat-mai-mult-decat-am-visat-vreodata/