Îmi pare evident că studiile prezintă bună parte din realitate, o realitate foarte îngrijorătoare pentru noi, cei mai în vârstă, dar și pentru milioane de tineri, adolescenţi, copii (2,3).

 Aveam o ipoteză, aveam întrebări, dar am fost surprins de rezultat. Cu riscul de a fi criticat, am să discut aspecte personale privitoare la sănătate, la starea de zi cu zi, la senzaţiile amintite săptămâna trecută. Atunci vorbeam doar despre perioada septembrie-noiembrie, la cvasicontinua „stare de răceală”, secreţii nazale (cu recomandări pentru preparate cortizonice administrate sub formă de „puf”), indispoziţia provocată de situaţie. Acum adaug și întrebările „oare de ce?”, „care este agentul etiologic?”, „ar putea fi o manifestare la acest nivel, dar cu alt punct de plecare?”. Indispoziţia a dus și la îngrijorare de mai multe ori. Însă nu a fost vorba doar de aceste două luni, ci de mai multe pe parcursul anului sau în anii precedenţi.

 Căutând microbi, am găsit și Staphylococcus aureus, dar și Streptococcus pneumoniae și Moraxella catharalis (repetat, atât în 2022 cât și în 2023).

 Nu, nu este o discuţie/lecţie de microbiologie medicală sau de boli infecţioase. Chiar și așa, putem afirma că toate aceste microorganisme fac parte dintre cele condiţionat patogene. În alte cuvinte, nu produc boli în orice condiţii, produc boli dacă „li se creează” condiţii. În plus, foarte mult timp, despre Moraxella se afirma că este „aproape nepatogenă”. Ei bine, în anumite condiţii poate produce simptome. Întrebare retorică: și care să fie aceste condiţii?

Fără o dovadă indubitabilă, aș răspunde – poluarea (în primul rând)! Am dovezi (personale) cu validitate statistică? Nu. Sunt în stare să evaluez o stare de sănătate? Da. Pot să fac diferenţa între o „stare ca de răceală” și o stare de bine? Da. Am constatat o diferenţă clară în Barcelona și ulterior în București? Da. Este suficientă această discuţie? Sunt suficiente aceste constatări? Nu. Pot fi ignorate? Nu.

Măsuri necesare împotriva poluării

 Am aflat că în Barcelona s-au luat, în ultimii ani, măsuri importante împotriva poluării și că acest oraș este unul care este dat drept exemplu pozitiv (4). „Statisticile arată că în Barcelona metropolitană se efectuează 11,1 milioane de călătorii zilnic. Jumătate dintre aceste deplasări sunt reprezentate de mobilitatea activă, adică mersul pe jos sau cu bicicleta, urmate de mașini (26%) și transport public (24%).” 11 milioane de călătorii în fiecare zi?! Circa 5 milioane de călătorii făcute mergând pe jos sau cu bicicleta. O pătrime din toate călătoriile făcute în fiecare zi – în transportul public. Cum ar fi ca aceste procentaje să reprezinte o ţintă și pentru București? Oare care ar fi viaţa Moraxella catarrhalis în aceste condiţii?

 În urmă cu circa două săptămâni am auzit la radio o idee care urmează să fie aplicată în București. Am apreciat-o. Se spunea că va fi interzis staţionatul cu motorul pornit (desigur, o măsură atât de plăpândă în comparaţie cu cele puse în practică în orașul spaniol; totuși, utilă, de dorit). Îmi aduc aminte că în urmă cu un timp (afară nu era nici frig și nici cald, era o temperatură rezonabilă), un autoturism a staţionat cu motorul pornit peste 20 de minute. La volan, o persoană de sex masculin, fumând. „Desigur”, scrumul era scuturat pe trotuarul apropiat – unde altundeva? Un cetăţean a ieșit din bloc și pe un ton politicos s-a adresat „poluatorului”, rugându-l să oprească motorul dacă va staţiona în continuare. A primit un răspuns agresiv. S-a retras. Era bine dacă hotărârea municipală ar fi fost deja în vigoare și ar fi putut să se adreseze autorităţilor. Dar nu era, și nici nu va fi prea curând. De ce oare?