Astmul bronșic afectează peste 300 de milioane de oameni la nivel global, cu o prevalență în creștere. Este o patologie cronică posibil amenințătoare de viață, indiferent de vârstă, care poate fi controlată eficient cu ajutorul diferitelor opțiuni terapeutice.

Utilizarea beta2-agoniștilor cu durată scurtă de acțiune ca unică medicație la mulți dintre acești pacienți a ridicat semne de întrebare privind siguranța. Folosirea frecventă a acestei medicații duce, în timp, la internalizarea receptorilor beta-adrenergici, cu diminuarea efectului bronhodilatator, scăderea bronhoprotecției și creșterea reactivității bronșice după oprirea medicației. De asemenea, acest tratament accentuează inflamația mediată de eozinofile în căile aeriene și răspunsul la alergeni. Studii efectuate anterior au indicat că utilizarea a minimum trei flacoane pe an se asociază cu un risc mai mare de exacerbări severe, iar utilizarea a peste 12 flacoane pe an – cu creșterea mortalității asociate astmului bronșic.

Aderența la tratament

Ghidul GINA elaborat în anul 2014 recomanda utilizarea cu precauție a acestei medicații, limitând utilizarea medicației de salvare, în absența tratamentului de fond, la pacienții cu maximum două episoade simptomatice pe lună sau cu necesar de beta2-agoniști cu durată scurtă de acțiune, fără manifestări nocturne, fără factori de risc și fără exacerbări în ultimul an. La restul pacienților cu forme ușoare, care prezentau mai frecvent simptome, care aveau manifestări nocturne sau factori de risc pentru exacerbări, era indicată asocierea medicației de fond cu doză mică de corticosteroizi administrați inhalator în priză unică zilnică, pe lângă medicația de salvare cu beta2-agoniști cu durată scurtă de acțiune. Însă aderența la acest tratament era foarte scăzută, de 25-35%, majoritatea pacienților alegând să își administreze doar medicația de salvare.

Mai multe studii publicate în ultimii doi ani au demonstrat eficiența combinației de corticosteroid inhalator, precum budesonid, cu beta2-agonist cu durată lungă de acțiune, precum formoterol, ca tratament de fond administrat tuturor pacienților cu forme ușoare, pentru ameliorarea simptomelor și prevenirea exacerbărilor severe. Un studiu publicat recent în revista The Lancet a arătat chiar că această asociere are o eficiență mai mare decât tratamentul indicat anterior, ce presupunea utilizarea de corticosteroid inhalator cu beta2-agoniști cu durată scurtă de acțiune, susținând indicațiile noului ghid GINA din anul 2019.