Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  ACTUALITATE  »  Știri

Legea antifumat şi Caragiale

Viața Medicală
Prof. dr. Florin MIHĂLŢAN luni, 6 aprilie 2015
Viața Medicală
Dr. Gabriel TATU-CHIŢOIU luni, 6 aprilie 2015
Viața Medicală
Prof. dr. Ioan Mircea COMAN luni, 6 aprilie 2015
Viața Medicală
Prof. dr. Dan GAIŢĂ luni, 6 aprilie 2015
Viața Medicală
Cornel Radu LOGHIN luni, 6 aprilie 2015
Viața Medicală
Marius EREMIA luni, 6 aprilie 2015
Viața Medicală
Valentin MIRCEA luni, 6 aprilie 2015

Motto: „Proştii mor, dar prostia rămâne.“ (I. L. Caragiale)

 

În viaţa tumultuoasă a României, cu arestări zilnice şi tot felul de cancanuri cu „false“ vedete, de aproximativ o lună s-a strecurat timid, mediatizată doar când isca scandal, informaţia legată de încercările unui grup de iniţiativă de a schimba o lege cu o vechime considerabilă (2002), total neprotectoare faţă de o populaţie reprezentată în proporţie de 67% de nefumători. Iniţiativa a trecut de Senat sub forma  propunerii legislative privind modificarea Legii nr. 349/2002 pentru prevenirea şi combaterea efectelor consumului produselor din tutun (L627-2014) cu 86 de voturi pentru, 30 contra şi 8 abţineri. Aparent un succes. Dar, dacă ne uităm la ce a fost aprobat şi la modul în care s-au purtat discuţiile, constat că ilustrul Caragiale avea şi are dreptate şi acum, când spunea prin vocea unuia din personajele sale, în „O scrisoare pierdută“: Ori să se revizuiască, dar să nu se schimbe nimic; ori să nu se revizuiască, dar atunci să se schimbe pe ici, pe acolo.
Este dezamăgitor că o iniţiativă binevenită, din partea unor senatoare cu bune intenţii, susţinută de toţi cei care au înţeles rolul unei noi legi în favoarea dreptului nefumătorilor de a fi protejaţi şi de a respira un aer curat, este maltratată scriptic şi verbal de reprezentanţii poporului, care nu numai că nu înţeleg misiunea unui astfel de demers legislativ, dar nu au nici noţiuni elementare legate de relaţia dintre fumatul pasiv şi activ şi sănătatea unei naţii. Adică, parafrazându-l pe Nae Caţavencu, voinţa politică este admirabilă, e sublimă, putem zice, dar lipseşte cu desăvârşire.
În momentul de faţă, noul demers înaintat spre Camera Deputaţilor arată aproximativ la fel ca legea din 2002. Vorba lui Trahanache: „Eşti tare, stimabile, la machiaverlâcuri...“.
Şi, ca să ne convingem că nu s-a schimbat nimic, să analizăm ce a rămas: „interzicerea completă a fumatului în spaţiile autorităţilor şi instituţiilor publice centrale şi locale, ale instituţiilor şi unităţilor de învăţământ, precum şi în unităţile sanitare de stat şi private prin restrângerea fumatului în spaţiile închise“. Diabolică formulare juridică! Acest lucru exista şi înainte în legea veche. Avea două defecte: nu era respectată mai deloc (oriunde mergeţi, acum se fumează alături de nefumători, în extrem de puţine cazuri fiind bine delimitate spaţiile) şi, la fel de grav, nu era controlată aplicarea şi implementarea ei (de altfel, o posibilă sursă de venituri pentru guvern, prin penalităţile care ar fi trebuit date la timp).
Apoi în formulare apar tot felul de generalităţi. Aceleaşi măsuri de prevenire  se vor face „prin inscripţionarea pachetelor cu produse din tutun, prin desfăşurarea de campanii de informare şi educare a populaţiei, prin informarea consumatorilor cu privire la produsele din tutun pe care urmează să le achiziţioneze, prin indicarea în produsele finale a conţinutului de gudron, nicotină şi monoxid de carbon, precum şi unele măsuri privind utilizarea ingredientelor pentru produsele din tutun având ca scop protejarea sănătăţii persoanelor fumătoare şi nefumătoare de efectele dăunătoare ale fumatului, prevenirea răspândirii fumatului în rândul minorilor şi asigurarea unui nivel adecvat al calităţii vieţii populaţiei din România“. O succesiune de fraze fără nicio acoperire, un limbaj departe de profesionalismul juridic, fără elemente concrete, fără o strategie specifică pe termen lung. Toate par făcute să acopere elementul principal din amendamentele cerute şi neluate în seamă: interzicerea fumatului în toate spaţiile publice, INCLUSIV în restaurante, baruri, cafenele, discoteci etc. Adică acolo unde cei care lucrează sunt obligaţi să respire aerul îmbâcsit cu fum şi unde nefumătorul plăteşte tributul expunerii.
Sunt realităţi dureroase româneşti peste care nu avem voie să trecem, în condiţiile în care, în lume, aşa cum s-a arătat recent la congresul mondial „Tobacco or Health“, 10% din decesele datorate fumatului vin din rândul acestor martori nevinovaţi, neprotejaţi, mai ales în ţările unde autorităţile nu iau în calcul o protecţie reală a populaţiei în faţa pericolelor tabagismului.
Am remarcat în demersurile şi raportul suplimentar al Comisiei pentru sănătate publică din 11.03.2015 avizul negativ din partea Comisiei pentru mediu (poate cea mai de neînţeles reacţie, având în vedere că fumatul este un poluant, iar din cauza ţigărilor se defrişează păduri, au loc incendii, se pierd terenuri pe care s-ar putea cultiva cereale şi alţi agenţi nutritivi  absolut necesari).
Un aviz negativ am regăsit şi din partea Comisiei pentru culte şi minorităţi. Să fi fost din dorinţa de a proteja cei 33% fumători care în acest moment fac regulile în orice spaţiu public şi chiar în Parlament? Să fie oare vorba de protejarea, în mod indirect, a celor care-i alimentează pe fumători, marile concerne de ţigări? Unde este dreptul la sănătate al fumătorului pasiv? Unde este preocuparea parlamentarilor pentru sănătatea populaţiei, pentru sănătatea copiilor şi a generaţiilor viitoare? Toate amendamentele discutate cu iniţiatorii schimbării legislative au dispărut. S-au evaporat. Ba mai mult, s-a ajuns la ameninţări cum că, dacă nu se poate fuma în clădirea Parlamentului, „distinşii“ parlamentari vor lipsi de la vot. În dezbatere s-a ajuns chiar la întrebări privind nocivitatea fumatului. Stimaţi reprezentanţi aleşi, sunt nu mai puţin de câteva milioane de articole despre cum ucide fumatul activ pe  „umilul“ consumator şi cam vreo 500.000 despre cum moare ucis de ţigară fumătorul pasiv. Adică acel nefumător pe care aţi refuzat să-l apăraţi!
Caragiale probabil că ar folosi replica „Zi-le oameni şi dă-le pace!“, la care în mod sigur ar adăuga şi: „O soţietate fără prinţipuri, va să zică că nu le are!“.
Ciudat este că în multe alte ţări, miniştri ai sănătăţii, autorităţi la nivel înalt, preşedinţi de ţară au înţeles şi au susţinut aceste schimbări legislative reale, ce au misiunea importantă de a transforma în realitate o frazeologie electorală (altfel lipsită de sens): dreptul la viaţă, dreptul la sănătate, al nefumătorilor şi al fumătorilor deopotrivă. Toţi cei care ne reprezintă în Senat şi Camera Deputaţilor trebuie să ştie că „fiecare deces legat de tutun este o tragedie, tocmai pentru că este prevenibil“, cum spunea recent, la al 16-lea congres mondial „Tobacco or Health“, Vivek Muthy, lider de opinie din SUA.
Tot parlamentarii noştri ar trebui să ştie de Convenţia-cadru de control al tutunului, tratat internaţional ratificatde România în 2005. 140 de ţări au trimis rapoarte analizând  progresele în implementarea acesteia, iar două treimi au făcut paşi serioşi pentru prevenirea interferenţelor industriei tutunului în politicile de control al tutunului.
Şi ar mai fi ceva la fel de important. Dacă nu sunt convinşi de necesitatea unei noi legi moderne, îi invităm să se uite la vecinii din jurul nostru: Bulgaria, Ungaria, Republica Moldova, Ucraina. Toţi s-au mişcat şi au actualizat legea.
Cuparea iniţiativelor bune va lăsa loc de multe interpretări şi va putea fi considerată o victorie a industriei tutunului în competiţia în care ţigările sunt lăsate în continuare să ucidă. Altfel, revenind la acelaşi maestru care ne încântă peste secole: „Trădare să fie, dar s-o ştim şi noi!“ Altfel spus, dacă politicienii noştri sunt nişte simple marionete ale industriei tutunului cu misiunea de a întârzia şi bloca o lege autentică de control al tutunului în România, să declare clar şi răspicat acest lucru. Măcar atunci va fi evident de ce nu respectă dreptul la viaţă, dreptul la sănătate al cetăţenilor care i-au ales.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 de lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC