Rata incidenței tuberculozei în România este de două ori mai
mare decât cea europeană și de șase ori decât media din țările membre UE,
reiese din comunicatul emis recent de Centrul european de prevenție și control
(ECDC). România se numără printre țările unde trebuie adoptată rapid o nouă
strategie pentru diminuarea ratei de noi îmbolnăviri și răspândire a infecției
multirezistente.
Eradicarea tuberculozei poate rămâne doar o speranță dacă Europa
nu are grijă de zonele sale sărace, spune comunicatul emis ECDC, care prezintă
noi date despre răspândirea bolii în Europa. ECDC atrage atenția asupra
necesității modificării strategiilor de control al infecției în zonele
defavorizate ale Europei, printre care se numără și România. Anul acesta, cu puțin
înaintea Zilei mondiale a tuberculozei (24 martie), am aflat că din cele
480.000 de cazuri la nivel global infectate TB-MDR, un sfert sunt din Europa.
În ceea ce privește cazurile nou apărute, numărul lor a scăzut discret la nivel
european, dar în țara noastră acestea sunt duble față de media din restul
continentului și de șase ori mai mari față de cifra medie a statelor UE.
Deși numărul de noi cazuri TB în Europa a scăzut în medie cu
4,3% din 2010 până în 2014 și cu 5% pe an în UE, procentele nu sunt suficiente
pentru realizarea planului de inversare a ratei incidenței tuberculozei. Chiar
dacă toate cifrele sunt „în grafic”, TB-MDR încă reprezintă o amenințare pe
întregul continent european, împreună cu rata de îmbolnăvire la populațiile
defavorizate, scăzând din probabilitățile de eradicare a bolii. În categoriile
defavorizate sunt incluse persoanele fără adăpost, dependenții de droguri și
alcool și imigranții din țările cu prevalență mai crescută a tuberculozei. Aceștia
nu apelează la serviciile medicale și nu urmează tratamentul, astfel încât sunt
susceptibili a îmbolnăvi și restul populației, împiedicând scăderea numărului
de noi îmbolnăviri pe viitor. Pentru a controla acest fenomen, ECDC recomandă
intervenții speciale de tipul controalelor active și tratamentelor administrate
sub observare continuă. Persoanele din aceste categorii sunt, de asemenea, la
un risc crescut de a dezvolta TB-MDR, ceea ce crește pericolul continuării
strategiei de eradicare fără a lua însă măsuri suplimentare.
Pericolul reprezentat de migranți nu este unul real decât dacă țara
din care provin aceștia are o rată mai crescută a prevalenței decât Europa.
ECDC arată că rata incidenței îmbolnăvirii de tuberculoză este mai scăzută în
Siria (17 cazuri la 100.000 de locuitori) decât în Europa (37 de cazuri la
100.000 de locuitori). Totuși, aceasta este mai crescută decât în țările UE (12
cazuri la 100.000 de locuitori), dar TB nu se transmite așa ușor încât să ne
îngrijorăm, iar contactele cu imigranții nu sunt strânse. ECDC recomandă
controale de tip screening pentru populațiile aflate la risc. Imigranții incluși
în această categorie sunt cei care provin din țări cu o prevalență înaltă a
bolii și cei care au călătorit în condiții precare sau care ar fi putut fi expuși
bacilului în drumul lor spre destinație.
România nu se numără printre țările cu incidență scăzută a
tuberculozei de pe listele ECDC. Din contră, țara noastră este pusă pe lista
locurilor unde trebuie luate măsuri urgente pentru controlul răspândirii bolii
în populațiile la risc. Față de media UE de 12 cazuri la 100.000 de locuitori,
în România rata incidenței este îngrijorător de mare. Iar dacă aceasta era,
poate, de așteptat, aflăm că numărul din țara noastră depășește chiar și media
europeană menționată mai sus. Astfel, o rată a incidenței de 74,5 cazuri la
100.000 de locuitori, pentru anul 2014, este nu doar îngrijorătoare, ci
alarmantă. În ceea ce privește numărul cazurilor TB-MDR din țara noastră,
acesta este dublu și uneori triplu față de cel din alte țări UE. De exemplu,
numărul cazurilor TB-MDR reprezintă în România 6,4% din totalul cazurilor TB,
față de 3,1% în Germania, 2,6% în Franța și 1,4% în Marea Britanie. O creștere
este înregistrată și de numărul cazurilor TB-HIV asociate, acestea reprezentând
2,8% din totalul cazurilor TB din țara noastră.
Cu toate aceste cifre, nu ne rămâne decât să luăm în serios
recomandările ECDC și să realizăm
importanța acoperirii screeningului și urmăririi tratamentului la categoriile
defavorizate, care sunt o realitate printre pacienții români. Fără eliminarea
bolii la aceste categorii sociale, putem doar să sperăm naiv că țara noastră va
reuși să se alinieze planului european de eliminare a tuberculozei până în anul
2050.
