Bolile cronice consumă mare parte
din bugetele alocate serviciilor de sănătate. Țările în curs de
dezvoltare, cu mai puține resurse, sunt mai puternic lovite de
impactul acestor boli, cazul României fiind ilustrativ pentru
această situație globală. Cu toate acestea, lipsa de resurse și
nevoia puternică de a veni cu soluții la probleme sistemice creează
un context fertil pentru inovare și utilizarea informației în
domeniul furnizării de servicii medicale. Utilizarea de soluții IT
are un potențial extrem de mare de a reduce o parte semnificativă
din costurile asociate tratamentului bolilor cronice. Acest potențial
vine tocmai din accesul tot mai larg la rețele de telefonie mobilă,
precum și din creșterea constantă a numărului de conexiuni la
internet, chiar în zone izolate. În România, 73% din gospodării
dețin cel puțin un smartphone și 36% cel puțin o tabletă, iar
conexiunile cu bandă largă au ajuns la o rată de penetrare de 74%
la sfârșitul anului 2015.
Telemedicina este un concept relativ
nou, care ar trebui să rezolve tocmai problema lipsei de resurse
financiare, infrastructură, personal medical și, de ce nu, timp în
furnizarea de servicii medicale. Pentru România, această soluție
poate fi foarte utilă întrucât are potențialul de a spori
accesibilitatea furnizorilor și a specialiștilor care pot
monitoriza pacienții de la distanță și trata boli cronice fără
complicații sau costuri asociate deplasării. În România au fost
dezvoltate până acum câteva proiecte de telemedicină, în special
în domeniul urgențelor. La sfârșitul anului trecut, a fost lansat
chiar un serviciu de telemedicină rurală în patru județe din
țară. Cu toate acestea, nu există o strategie clară pentru
implementarea la scară largă a acestui tip de sistem.
În principiu, telemedicina ajută la
eliminarea distanțelor în obținerea de servicii medicale de cele
mai multe ori indisponibile în comunități rurale izolate. Astfel,
pacienții pot fi examinați de la distanță (în țări ca SUA sau
Marea Britanie, pot primi chiar prescripții medicale) prin
intermediul telefonului, e-mailului și camerei web. Prin crearea
unei astfel de legături între pacienți și medici, barierele
impuse de distanță pot fi eliminate.
Unul dintre avantajele cele mai
importante ale telemedicinii este că poate contribui la diminuarea
inegalităților sociale în accesul la expertiză medicală, foarte
vizibile în zonele rurale. Dispensarele din zonele rurale se
confruntă cu problema tot mai pregnantă de a menține un număr
adecvat de specialiști în domeniul medical. Deși deficitul de
personal medical la nivel național nu este o noutate, el este mult
mai accentuat în zonele rurale față de marile orașe. La țară,
nevoia de asistente, medici de familie și chiar medici specialiști
este una acută. În acest sens, telemedicina (sau, mai bine spus, o
rețea de telemedicină) poate veni în ajutor.
Deși serviciul de telemedicină
aduce o economie importantă de timp și le permite oamenilor să nu
străbată distanțe mari pentru a avea acces la serviciile medicale,
este important de menționat că telemedicina nu trebuie să
înlocuiască o examinare medicală periodică, la care este
obligatorie prezența fizică a pacientului. Serviciul de
telemedicină este folosit, în principal, pentru gestionarea și
prevenirea unei boli cronice, într-un mod cât mai eficient din
punct de vedere financiar. Motivul pentru care telemedicina nu poate
înlocui o consultație fizică este destul de evidentă. Nici cei
mai buni medici din lume nu pot lua anumite decizii de diagnostic sau
tratament prin intermediul monitorului sau telefonului. Cu toate
acestea, exemplele de succes din zonele izolate ale Statelor Unite
ori din Africa sau India, dar chiar și din țara noastră, precum și
capacitatea de infrastructură informațională de care dispune
România fac ca telemedicina să fie o alternativă dezirabilă
pentru a îmbunătăți starea de sănătate a populației și
pentru a reduce costurile asociate tratamentului bolilor cronice.
Astfel, implementarea la nivel național a telemedicinii are
potențialul de a eficientiza sistemul de sănătate din România.
