Apariția epidemiei cu noul coronavirus – 2019-NCoV – a adus, din nou, în discuție utilizarea termografelor (camere video în infraroșu) în screening-ul aeroportuar. S-au spus multe și diverse, unele, după cum s-a dovedit, provenind de la autorități statale care nu știau despre ce este vorba sau, în alte cazuri, știau, dar și-au dat seama că nu dispun de mijloace suficiente pentru a extinde procedura la toate aeroporturile.

Trebuie spus din capul locului că termografele nu pun diagnosticul de infecție cu coronavirus. Metoda nu face decât să semnaleze pasagerii febrili. Cu un software dedicat, în câteva minute sunt semnalați, dintr-un grup care poate număra sute de persoane, toți cei care au o temperatură corporală de peste 37°C.

Pe de altă parte, dintre aceștia, pot fi semnalați cei care au febră de origine virală. Cei care suferă de o viroză respiratorie prezintă, pe imaginea termografică, mucoasa oculară și vârful piramidei nazale hipertermice. În mod normal, fiind plină cu aer, piramida nazală are o temperatură scăzută (hipotermie) față de restul feței. Abia după selectarea acestor pasageri, li se poate lua o anamneză, pot fi examinați, eventual carantinați sau luați în evidență.

Organizația Mondială a Sănătății (OMS) nu recomandă screeningul termografic în aeroporturi, motivând că „screeningul temperaturii la intrare în țară poate pierde din vedere subiecții în incubație și necesită investiții substanțiale”. Dar, în același material, se afirmă: „Dacă screeningul este implementat, el trebuie însoțit de mesaje privind riscurile afecțiunii, semnele și simptomele bolii” etc. În continuare, aceeași organizație afirmă că „țările care implementează screeningul temperaturii sunt încurajate să stabilească mecanisme proprii de colectare și analiză a datelor, de exemplu: numărul călătorilor, numărul pasagerilor confirmați din totalul celor scanați, metoda de screening.”

De notat că termografia nu-și propune să depisteze pasagerii care sunt în perioada de incubație, că un termograf costă câteva mii de euro, iar screeningul și preluarea mesajelor de avertizare complementare sunt două măsuri care nu se exclud.

După cum se știe, la ora actuală, aeroporturile din Japonia supun pasagerii unui screening termografic pentru depistarea persoanelor suspecte de a fi contaminate cu 2019-nCoV. Nu întâmplător, Japonia este țara cu cea mai mare experiență în acest sens. Între 12 mai și 5 iulie 2003, în timpul epidemiei de SARS, la aeroportul Nagoya au fost scanate 137.473 de persoane. Dintre acestea, 135.020 au fost pasageri și 2.453, membri ai echipajelor. Febrile erau 226 de persoane (223 de pasageri și 3 membri ai echipajului). Trei pasageri febrili au fost considerați fals pozitivi: doi au recunoscut consumul de alcool, unul prezenta o arsură solară.

În același timp, pacienții au avut de completat un chestionar. Rata de detectare prin termografie a fost, statistic, mai bună decât chestionarele (nivel semnificativ sub 0,01%).

La aeroportul Naha au fost scanați 617.289 de pasageri internaționali, între aprilie 2005 și martie 2009. Dintre ei, 391 de pasageri (0,063%) au fost febrili, starea lor verificând-se și prin măsurarea temperaturii axilare. În același timp, pasagerii au completat și un chestionar de „auto-raportare”. Concluzionând, autorii studiului consideră că screeningul termografic este eficient pentru determinarea subiecților febrili, iar acuratețea sa crește prin completarea unui chestionar. Sunt date de luat în discuție pe măsură ce epidemia de coronavirus bate la porțile Europei.

(n.r.: Dr. Gheorghe O. Șerbu este membru al Academiei Americane de Termografie)