Sala de conferinţe a Casei Muzeelor din Iași a găzduit vineri, 25 octombrie a.c., în cadrul Festivalului Internaţional de Literatură și Traducere Iași (FILIT), o dezbatere extrem de interesantă pe tema revistelor literare tipărite. Accentul s-a pus mai ales pe întrebarea pentru cine mai sunt relevante aceste produse culturale. Invitaţii au fost, printre alţii, Péter Demény de la „Matca”, Anda Docea de la „Dilema” și Diana Vrabie de la „Dacia literară”. 

Scriitorul și poetul Péter Demény este implicat în redactarea revistei de artă online și offline „Matca”. Produsul este unul complex, având nu doar un website, ci și o revistă trimestrială printată, un podcast, un cenaclu cu același nume. În opinia sa, produsul cultural tipărit „este un edificiu spiritual. Într-un fel, [printul] e mult mai spiritual decât online-ul. Când vine vorba despre print, parcă scrisul meu ar înflori”.

Mica nostalgie care se transmite 

Anda Docea a avut ocazia să vorbească atât cu elevi, cât și cu profesori. În opinia sa, anturajul contează foarte mult pentru generaţia tânără și, mai ales, pentru educaţia sa. Dacă în casa în care crește un adolescent s-a cumpărat în fiecare joi revista „Dilema” și a existat această tradiţie de a se achiziţiona reviste tipărite, „probabil acest obicei, această pasiune, această mică nostalgie a generaţiilor trecute se pot transmite mai departe la cei mai mici”. 

Un alt aspect interesant pe care a ţinut să îl puncteze Anda Docea este faptul că o revistă tipărită reprezintă un tip diferit de confort pentru cel care o citește, spre deosebire de lectura unui articol în mediul online: „Revista o poate citi așa, fără să fie nevoie să aibă telefonul încărcat pentru asta, fără să îi intre 100 de mesaje în timp ce parcurge un articol. Este un mai mare confort pentru cititor. El poate să intre un pic mai ușor în atmosfera articolului sau a revistei, a dosarului – care are șase pagini la noi –, decât dacă ar face acest lucru pe telefon”.

Coabitare într-un mod fericit 

În încheiere, Diana Vrabie de la „Dacia literară” a subliniat că printul (revista tipărită) și mediul online (site-ul unei publicaţii culturale) nu ar trebui să se excludă reciproc. Din contră, ele ar trebui să coabiteze în chip fericit, „mai ales că o revistă tipărită e și un obiect cultural, un obiect artistic dacă are și un design pe potrivă”. Aceasta a subliniat că revista culturală, ca produs, trebuie adusă în faţa publicului, ea trebuie promovată și „trebuie să iasă din contextul confortabil de altădată”. 

Diana Vrabie a dat ca exemplu revista „Matca”, tocmai pentru că echipa redacţională a trecut la o altă etapă, una de transformare a revistei tipărite într-un hub cultural: „Cred că aici ar fi șansa noastră de reușită. Să nu rămânem doar la texte. Să avem diferite ateliere, cum ar fi de scriere creativă, podcasturi, anchete, conferinţe, școli de vară... Nu mai trebuie să rămânem într-o zonă de confort în varianta tradiţională”.