Punctul de plecare îmi fusese oferit chiar de dna Ioana Robu, director, din 1994, al unităţii prezentate de noi. Nu ştiam şi nici n-am întrebat, ca să nu stric frumoasa „corolă de minuni“ a istorisirii, pe ce canal i-au ajuns la ureche asemenea detalii. Important era că odată ce a aflat de poveste, şi-a sunat o prietenă din Scoţia, întâmplător chiar bibliotecară, rugând-o să-i trimită la UMF Cluj-Napoca un specialist în biblioteconomie, dispus să-i înveţe pe universitarii clujeni din UMF cum să transforme vechea bibliotecă într-una modernă. Medicii se puteau astfel informa în ţară, iar în eventuale stagii în străinătate ar fi folosit timpul disponibil pentru a lucra alături de colegii lor, învăţând tot ce se putea învăţa practic, în clinică, la patul bolnavului.

   „De ce nu veniţi dv. aici?“ a întrebat-o prietena. Zis şi făcut… A plecat şi dna Robu, la început pentru o lună, apoi, considerând că nu a învăţat suficient, şederea în Scoţia a fost prelungită pentru realizarea unui masterat. Şi s-a întors, tobă de cunoştinţe, cu idei şi o viziune limpede despre ce şi cum ar putea să facă acasă. A avut şi noroc. Fiind la Cluj şi nu în vreun centru unde, de câte ori încerci să faci mai bine decât alţii, te trag ceilalţi de picioare înapoi în cazanul cu smoală. A fost şi ajutată. Din 1994, a fost promovată director. Din 2008, biblioteca a primit un spaţiu nou – două etaje în sediul nou al UMF, pe strada Victor Babeş. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.