Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  ACTUALITATE  »  Reportaje

Între Utrecht şi Paris

Viața Medicală
Dr. Aurel F. MARIN joi, 9 iulie 2015
   Între Utrecht şi Paris este Clujul. Nu geografic, ci pe harta congreselor anuale organizate de Societatea europeană de cercetări clinice (European Society for Clinical Investigation – ESCI). Iar lista continuă cu Genova, Barcelona, Coimbra, Bari... Pentru că ESCI a desemnat deja gazdele reuniunilor până în 2020. Anul acesta însă, în centrul universitar din inima Transilvaniei, profesorul Dan Dumitraşcu le-a facilitat colegilor români participarea la al 49-lea congres ESCI, un eveniment conceptual diferit de conferinţele monospecializate organizate în mod curent.
    Diferenţa este dată de chiar principiul după care funcţionează ESCI. Societatea a fost înfiinţată în 1967 cu scopul declarat de a aduce împreună cercetarea fundamentală şi cea clinică, pentru a pune bazele unor studii translaţionale, facilitând totodată schimbul de idei între oamenii de ştiinţă şi clinicienii cu experienţă.

 

Citit şi citat

 

    Participanţii la congresul ESCI au avut şansa de a-l cunoaşte pe profesorul John Ioannidis, de la Universitatea Stanford, unul dintre cei mai importanţi cercetători din domeniul politicii ştiinţei şi a medicinii bazate pe dovezi, cu contribuţii fundamentale la ceea ce înseamnă cercetarea ştiinţifică biomedicală din prezent. Lucrarea sa „De ce majoritatea rezultatelor cercetărilor publicate sunt false“, apărută în urmă cu zece ani în PLoS Medicine, a schimbat profund percepţia asupra interpretărilor statistice din studii şi a alimentat generaţii întregi de sceptici şi comentatori ai cercetării ştiinţifice, contribuind pe termen lung la creşterea calitativă a interpretării rezultatelor publicate. Profesorul Ioannidis este unul dintre cei mai citaţi oameni de ştiinţă din toate timpurile, cu un indice Hirsch de 126 (are cel puţin 126 de lucrări publicate citate de cel puţin 126 de ori fiecare), cu peste optzeci de mii de citări din care peste două treimi în ultimii cinci ani. Profesorul de origine greacă a fost prezent la Cluj în calitatea sa de redactor şef al revistei ESCI – European Journal of Clinical Investigation şi a intrat în dialog cu audienţa pe teme legate de politica editorială a revistei pe care o conduce, dar şi cu privire la probleme şi capcane ale publicaţiilor ştiinţifice biomedicale. Deşi congresul de la Cluj s-a bucurat de o participare mai largă decât ediţia anterioară, de la Utrecht, după cum am aflat de la profesorul Dumitraşcu, semnatarul acestor rânduri a fost surprins să constate un răspuns sub aşteptări din partea comunităţii universitare clujene şi româneşti în general; prezenţa profesorului Ioannidis ar fi fost suficientă pentru a justifica o sală plină până la refuz, mai ales într-un centru universitar cu pretenţii, cum este Clujul.

 

Multidisciplinaritate

 

    Congresul ESCI a avut o structură multidisciplinară, originală în peisajul reuniunilor ştiinţifice de la noi. Astfel, au fost organizate o serie de workshopuri, din cercetare fundamentală şi domenii clinice de mare interes.
Prof. dr. Dan L. Dumitraşcu (stânga) alături de prof. dr. Gema Frühbeck Martínez (Pamplona), prof. dr. John P. A. Ioannidis (Stanford), prof. dr. Piero Portincasa (Bari) şi prof. dr. Hendrik Nathoe (Utrecht)
Prof. dr. Dan L. Dumitraşcu, președintele Congresului ESCI (stânga), alături de prof. dr. Gema Frühbeck Martínez (Pamplona), prof. dr. John P. A. Ioannidis (Stanford), prof. dr. Piero Portincasa (Bari), președinte ESCI 2011-2015, şi prof. dr. Hendrik Nathoe (Utrecht), președinte ESCI 2015-2019
    Workshopul având ca temă bolile cardiovasculare a fost coordonat de Hendrik Nathoe (Utrecht), Fabrizio Montecucco (Geneva) şi Dan Rădulescu (Cluj), iar lucrările prezentate au vizat diverse aspecte cu importante implicaţii clinice, dintre care amintim: rolul dietei şi al exerciţiilor în prevenirea stresului oxidativ şi a sindromului metabolic; tratamentul de reducere a chimiotaxiei macrofagelor pentru prevenirea dezvoltării plăcii aterosclerotice; rolul tomografiei în coerenţă optică în evaluarea aterosclerozei coronariene în timpul intervenţiilor endovasculare percutanate; prevenţia fibrilaţiei atriale postoperatorii prin administrarea de dexametazonă; atingerea cardiacă în bolile reumatologice;
    Bolile metabolice şi stilul de viaţă au fost tema workshopului coordonat de Piero Portincasa (Bari) şi Dan Dumitraşcu (Cluj-Napoca). Lucrările au abordat, printre altele: determinanţii din mediu ai obezităţii şi ai rezistenţei la insulină; microbiota şi obezitatea; impactul dietei bogate în fructoză şi al celei de fast-food asupra markerilor metabolici la pacienţii tineri cu steatoză hepatică non-alcoolică; adipocitokinele, insulinorezistenţa şi excesul de androgeni la femei; rolul canabinoizilor în bolile cardiovasculare; depresia la pacienţii diabetici cu afectare cardiovasculară; tratamentul endoscopic al obezităţii.
    Workshopul privind mitocondriile a fost coordonat de Paulo Oliveira (Coimbra), Mariusz Wieckowski (Varşovia), Carlos Palmeira (Coimbra) şi Danina Muntean (Timişoara) şi a inclus o serie de lucrări experimentale. La fel, workshopul pe tema fagocitelor, coordonat de trei cercetători madrileni: Andres Hidalgo, Antonio Castrillo şi Eeva Inari Soininen.
    Reumatologia a fost prezentă printr-un workshop coordonat de Gyorgy Nagy (Budapesta) şi Kris Reedquist (Utrecht), abordând teme precum: spondiloartrita axială; tulburările de motilitate intestinală la pacienţii cu sclerodermie; capilaroscopia unghială la pacienţii cu scleroză sistemică şi hipertensiune pulmonară; amiloidoza; markerii turnoverului osos la menopauză; condrocalcinoza.
    Nefrologii şi urologii au putut participa la un master class despre litiaza renală, coordonat de o echipă pariziană (Jean-Philippe Haymann, Michel Daudon şi Olivier Traxer) şi una clujeană (Ion Coman şi Liviu Ghervan).

 

Neurogastro

 

    Am lăsat la urmă workshopul de neurogastroenterologie, coordonat de Dan Dumitraşcu (Cluj), Vasile Drug (Iaşi) şi Piero Portincasa (Bari), deoarece el a constituit „specificul local“. De fapt, în cadrul congresului ESCI, a fost inclusă reuniunea bienală a Societăţii Române de Neurogastroenterologie, organizaţie înfiinţată de profesorul Dumitraşcu în urmă cu zece ani şi condusă în prezent de conferenţiarul Drug. Neurogastroenterologia este, în plus, un domeniu de expertiză aprofundată pentru Clinica Medicală II de la Cluj şi a permis, în timp, stabilirea unor importante colaborări ştiinţifice internaţionale, cum este şi aceea din cadrul ESCI.
    Subiectele de neurogastro au inclus: rolul dietei în refluxul gastroesofagian (RGE); manometria esofagiană; relaţia dintre fibrilaţia atrială şi RGE; durerea viscerală din tulburările gastrointestinale; influenţa internetului asupra acuzelor subiective ale pacienţilor; evaluarea prin biomarkeri organici sau funcţionali, dar şi prin ecografia abdominală; implicaţiile culturale ale sindromului de intestin iritabil; colita ulcerativă; modelele animale de tulburări gastrointestinale; legătura dintre constipaţie şi RGE.

 

Inflamaţia, ca numitor comun

 

    Legătura dintre toate aceste workshopuri aparent disparate a fost realizată printr-o sesiune comună având ca temă inflamaţia. În cadrul acesteia, câte un reprezentant al fiecărui grup de lucru a făcut conexiunea dintre domeniul clinic sau fundamental dezbătut separat şi tema centrală.
 
Prof. dr. Dan L. Dumitraşcu
Prof. dr. Dan L. Dumitrașcu
  
Despre procesele inflamatorii care guvernează aterogeneza a vorbit Aldo Pende (Genova), în vreme ce Gema Frühbeck (Pamplona) a detaliat fenotipurile obezităţii. Afshan Malik (Londra) s-a concentrat asupra ADN-ului mitocondrial, iar Monica Acalovschi (Cluj-Napoca) s-a referit la inflamaţia căilor biliare. Celulele mieloide au fost subiectul prezentării susţinute de Christian Bogdan (Erlangen), în timp ce Kris Reedquist (Utrecht) s-a referit la histon-deacetilaze şi bolile inflamatorii cronice.
    Programul a fost fericit completat de o serie de conferinţe plenare susţinute de personalităţi europene: Theodore Rokkas (Atena) a marcat aniversarea de 31 de ani a descoperirii Helicobacter pylori; Alberto Mantovani (Milano) a prezentat date recente despre rolul macrofagelor în aterogeneză; Georg Schett (Erlangen) a abordat imunopatogeneza gutei; Jan Tack (Leuven) a trecut în revistă progresele din neurogastroenterologie.
    În plus, câştigătorii premiilor pentru cele mai bune studii publicate în European Journal of Clinical Investigation în 2014 au avut prilejul de a-şi prezenta cercetările şi live, în faţa audienţei de la congresul ESCI. Astfel, Klaus Distelmaier (Viena), premiat pentru cea mai bună cercetare clinică, a vorbit despre valoarea prognostică a neutrofilelor în sindroamele coronare acute, iar Danuta Zapolska-Downar (Varşovia) a explicat modul în care acidul micofenolic atenuează răspunsul proinflamator mediat de TNF alfa în celulele endoteliale – premiul pentru cea mai bună cercetare fun­damentală.

 

Pe umerii giganţilor

Interviu cu prof. dr. Piero Portincasa

 

Prof. dr. Piero Portincasa
Prof. dr. Piero Portincasa
   
– Care au fost principalele subiecte discutate la al 49-lea congres ESCI?
    – Anul acesta am făcut alegeri bune. Am avut o serie de workshopuri pe teme privind bolile cardiovasculare, bolile metabolice şi stilul de viaţă, funcţiile mitocondriale, neuro­gastroenterologia, biologia fagocitelor şi reumatologia. Pentru prima dată, a fost aleasă o temă ca numitor comun: inflamaţia.
    – Cum au variat aceste teme de la un an la altul şi de la o ediţie la alta?
    – Consiliul ESCI alege teme variate, de la un an la altul, în funcţie şi de organizatorii locali. Unele teme sunt tradiţionale, cum ar fi biologia fagocitelor, tulburările metabolice sau afecţiunile mitocondriale. Cum însă ediţia de anul acesta a fost organizată la Cluj-Napoca, de profesorul Dan Dumitraşcu, care are o expertiză valoroasă, am ales să includem un workshop de neurogastroenterologie, care s-a bucurat de un succes deosebit.

 

ESCI la Cluj

 

    – Ce concluzii s-au desprins în urma congresului de la Cluj?
    – Una din concluziile reuniunii a fost că statusul inflamator nu este întotdeauna benefic. Inflamaţia acută este foarte utilă, fiind un mecanism de apărare. În schimb, dacă ne confruntăm cu o stare inflamatorie cronică, cu evoluţie îndelungată, oricare ar fi ţesutul sau organul vizat (ţesutul adipos, vasele etc.), aceasta induce un stres prelungit şi o reacţie negativă a organismului, care explică diversele afecţiuni şi tulburări, precum obezitate, ateroscleroză, boli hepatice etc. Din conferinţa profesorului Theodore Rokkas (Atena) am aflat despre importanţa legăturii dintre infecţia cu Helicobacter pylori şi gastrita cronică; au trecut mai bine de trei decenii de la descoperirea bacteriei de către Barry Marshall şi Robin Warren, câştigători ai Premiului Nobel în 2005 pentru această descoperire. De la profesorul Alberto Mantovani (Milano) am aflat că numeroşi receptori sunt implicaţi în funcţionarea şi activarea celulelor inflamatorii; scenariile descrise sunt deosebit de complexe şi explică felul în care macrofagele joacă un rol important în procesul de tranziţie de la inflamaţie la boală. Profesorul Georg Schett (Erlangen) a vorbit despre importanţa inflamaţiei în situaţiile în care nivelurile de uricază sunt crescute, cum se întâmplă în gută. Alte subiecte interesante au vizat procesul de ateroscleroză şi tulburările metabolismului lipidic legate de inflamaţie. Secţiunea de boli metabolice, de a cărei organizare m-am ocupat, a discutat bolile hepatice, steatoza, ateroscleroza, alimentaţia, microbiota şi obezitatea şi importanţa reacţiei organismului uman la diverse alimente, precum fructoza.

 

Mai multe bacterii decât celule proprii

 

    – Implicarea microbiotei a schimbat percepţia asupra multora din bolile metabolice şi gastrointestinale?
    – Avem, în intestin, mai mult de un kilogram şi jumătate de bacterii, miliarde, din specii foarte diverse. Aceste bacterii sunt, în general, benefice şi ajută la procesele digestive, dar şi la producerea unor reacţii imune ca răspuns la infecţii sau la producerea de vitamine. Uneori însă, se produc dezechilibre. Afectarea microbiotei a fost implicată în infecţii, obezitate, inflamaţie intestinală, malabsorbţie şi o serie de alte afecţiuni. Până la urmă, importanţa acestor bacterii reiese şi din faptul că sunt mai multe bacterii în organismul uman decât celulele proprii. Interacţiunile dintre bacterii şi organismul-gazdă trebuie să fie cele corecte, altfel pot apărea, cum s-a dovedit, numeroase tulburări şi afecţiuni.
 
    – În anii din urmă, au fost numeroase studii interesante, unele publicate în reviste precum Science sau Nature, care au arătat diverse mecanisme în care sunt implicate bacteriile intestinale, unele mergând până la influenţa fenotipului. Dar limitarea majoră a acestor studii este că ele au fost realizate la şoareci. Cum putem translata la om cercetările pe modele animale?
    – Cred că există un interes deosebit pentru acest subiect şi asta se vede inclusiv în cadrul congresului nostru. Spre exemplu, bacteriile migrează precoce în intestinul nou-născutului, în primele ore după naştere, iar unele rămân acolo pentru tot restul vieţii. Alimentele, mediul şi diverse patogenii pot influenţa componenţa acestei flore. Sunt boli care pot modifica radical profilul acestor bacterii. Încercăm să obţinem răspuns la întrebarea dacă bacteriile sunt sau nu importante în hiperproducţia de gaze intestinale şi în apariţia simptomelor gastrointestinale la unii pacienţii, sau dacă sunt sau nu implicate în debutul obezităţii. Obezitatea este un alt exemplu bun de inflamaţie cronică urmată de tulburări intestinale, alterări ale microbiotei. Profesorul Dan Dumitraşcu a prezentat dovezi ale implicării bacteriene în contaminarea intestinală şi desfăşurăm împreună cercetări în acest domeniu. Mă bucur că putem compara ce se întâmplă, în această privinţă, în populaţia României, cu modificările întâlnite la populaţiile mediteraneene.
 
    – De altfel, acum câteva săptămâni, revista Cell Host & Microbe a publicat un număr special pe această temă. Unul din studiile cele mai interesante din acel număr viza tocmai felul în care evolua microbiota la nou-născuţi, după tipul de naştere (vaginală sau prin cezariană) şi după alimentaţia în primele luni de viaţă (la sân sau artificială).
    – Într-adevăr, este unul din domeniile de mare interes. Microbiota ar putea fi implicată şi în alte patologii, cum ar fi depresia, alergiile, răspunsul la infecţii bacteriene, la medicamente sau la alţi factori de mediu.

 

Colaborări şi rezultate relevante clinic

 

    – Aţi primit titlul de doctor honoris causa din partea universităţilor de medicină şi farmacie din Bucureşti şi din Cluj, o recunoaştere a strânsei colaborări cu aceste două instituţii. Cum decurg colaborările dv. cu medicii români?
    – Este o poveste care a început demult, în urmă cu peste 15 ani. Am început atunci o colaborare întâi cu prof. dr. Monica Acalovschi, apoi cu prof. dr. Dan Dumitraşcu. De atunci, am dezvoltat împreună o reţea, prin burse de mobilitate Erasmus, pentru studenţi şi cadre didactice, extinsă apoi la cercetări ştiinţifice comune. Titlurile onorifice primite sunt doar o recunoaştere a eforturilor depuse în toţi aceşti ani, de apropiere între Universitatea din Bari şi universităţile de medicină şi farmacie din România. Am crescut împreună, am împărţit între noi profesori şi studenţi, am investit în cercetătorii şi medicii de mâine. Este foarte important să continuăm să strângem legăturile dintre Italia şi România, dintre universităţile noastre. Am întâlnit colegi din Cluj-Napoca, Bucureşti, Timişoara, Braşov şi din toate centrele universitare româneşti şi pot să vă spun că mă bucur să constat că România face paşi importanţi în cercetarea ştiinţifică.
 
    – Vorbind despre cercetare, aş spune că există o problemă – şi nu doar în România, ci în întreaga Europă: cercetarea fundamentală este mult mai dificil de efectuat în Europa decât în SUA. În România, de pildă, cea mai mare parte a cercetării se face în clinică, deoarece se poate face în absenţa unei infrastructuri costisitoare. Cum vedeţi evoluţia cercetării în Europa, mai ales că ESCI îşi propune să aducă laolaltă domeniul fundamental şi cel clinic?
    – În prezent, este foarte dificil să fii competitiv internaţional în cercetarea fundamentală, deoarece costurile sunt foarte ridicate şi concurenţa acerbă. Nu toate laboratoarele pot dispune de ceea ce este necesar pentru progresul real al ştiinţei. Unul din sfaturi este acela de a avea o pregătire adecvată, în ţară sau în străinătate, dar într-un centru de cercetare foarte bun. Dar şi de a te întoarce, cu idei bune şi cu o metodologie riguroasă, de a încerca să colaborezi, ca să nu risipeşti bani şi energie în diverse protocoale. Şi să faci toate astea cu gândul de a translata rezultatele la om. Ceea ce realizezi pe animale sau pe culturi celulare ar trebui să fie relevant şi în populaţie. Pentru a putea atrage bani de la guvern sau de la sponsori privaţi, trebuie să dovedeşti că rezultatele obţinute în experimente sunt relevante pentru pacienţi şi vor contribui la îmbunătăţirea stării de sănătate şi la reducerea costurilor.

 

Brain drain vs. brain networking

 

    – Poate Europa să intre în competiţie cu SUA şi cu ţările din Asia – China, Japonia?
    – Europa trebuie să fie competitivă şi trebuie să facem tot ce putem pentru a rămâne în „arenă“. Poate că va fi dificil, dar avem creierele, avem expertiza. Trebuie să investim mai mult, în ţările noastre, în cercetare. Nu vrem ca tinerii să plece din ţările noastre sau chiar din Europa. Europa trebuie să revină la direcţiile cu adevărat strategice: cercetare, dezvoltare, asigurarea sănătăţii populaţiei.
 
    – Există riscul de a pregăti tinerii pentru cercetare şi de a-i pierde apoi în faţa Statelor Unite?
    – Întotdeauna există acest risc, dar trebuie să gândim pozitiv, că unii dintre ei, poate cei mai puternici, se vor întoarce şi vor lucra pentru ţările lor. Dacă întărim colaborarea dintre centrele noastre, atunci am putea lucra oriunde în Europa, fără a mai fi nevoie să părăsim continentul, şi am fi competitivi.
 
    – Una dintre ideile vehiculate şi în România a fost că, dacă oricum nu-i putem avea înapoi în ţară pe cei deja stabiliţi în centre importante din străinătate, ar fi util să stabilim o „reţea a creierelor“, prin care cercetători din ţară să lucreze alături de românii din străinătate. Ar putea fi asta o soluţie?
    – Brain networking este întotdeauna o posibilitate de luat în seamă. Un cercetător poate ajunge să lucreze oriunde în lume, poate să câştige granturi în altă ţară, ajutând astfel şi ţara sa de origine. În final, cred că ar trebui să se întoarcă şi ţările din care se pleacă ar trebui să investească mai mult pentru a atrage aceste generaţii de cercetători. Altfel, nu vom fi niciodată capabili să îmbunătăţim starea de sănătate a populaţiei noastre, vom fi mereu limitaţi în propriile alegeri.

 

Vocaţie şi metodologie

 

    – Ce sfat i-aţi da unui medic tânăr?
    – Medicii tineri ar trebui să-şi urmeze vocaţia. Trebuie să aibă un caracter puternic, să citească şi să studieze cât mai mult. Procesul de învăţare nu se încheie niciodată. Ai mereu nevoie să înveţi de la altcineva, din revistele ştiinţifice, din cercetare. Întotdeauna ar trebui să-ţi cauţi un bun mentor, chiar mai mulţi, dintre cei mai buni. Trebuie să te ridici pe umerii giganţilor. De aceea sunt importante astfel de reuniuni, cum este cea organizată la Cluj, deoarece ele le facilitează accesul tinerilor la cei mai valoroşi experţi internaţionali. Un alt sfat pentru tineri este să îşi urmeze gândurile şi să stăpânească bine metodologia profesiei lor, indiferent că sunt clinicieni sau cercetători.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 180 de lei
• Digital – 115 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC