Alte staţiuni balneare din ţară s-au dezvoltat în cadrul unor așezări deja existente. În cazul Govora, însă, mai întâi a apărut staţiunea și abia apoi a prins viaţă localitatea. Statul a construit totul de la zero, pornind de la argumentul că sănătatea și igiena sunt o valoare publică, iar medicii au făcut din locul aflat pe meleaguri vâlcene un adevărat reper.

În 1879 apar primele menţiuni documentare despre existenţa izvoarelor minerale din regiune, se arată în lucrarea „Istoria staţiunii Băile Govora”, semnată de  cercetătorul doctor în istorie  Ionela Dinescu. Câţiva ani mai târziu, dr. Nicolae Popescu Zorileanu face prima vizită în zonă, însoţit de premierul de atunci, Ion C. Brătianu. Din acel moment, numele și cariera profesională a medicului militar se vor lega definitiv de staţiunea Băile Govora, el fiind considerat unul dintre întemeietorii acesteia. Însă dr. Zorileanu nu a fost singurul profesionist din sănătate care s-a dedicat propășirii staţiunii.

Cercetările generalului Zorileanu

Întâlnirea dintre medic și premier și drumul străbătut de aceștia, pentru a vedea izvoarele proaspăt descoperite, sunt descrise în cartea doctorului Zorileanu, „Govora. Băi de iod şi de pucioasă, sărate şi ferobromurate. Privire retrospectivă de la înfiinţarea ei până astăzi”. În lucrare se menţionează priveliștea „măreaţă”, platoul înalt, „înconjurat de dealuri acoperite de păduri seculare”.

Dr. Zorileanu dispune analiza chimică a apei, iar cercetarea relevă faptul că are efecte benefice asupra bolilor reumatice, sifilisului, pelagrei, „scrofulozei, maladiilor de femei şi anemiei”. Apoi, sub îndrumarea generalului, 39 de veterani din Moldova, bolnavi de pelagră, urmează primele tratamente cu apele de leac, iar 37 sunt declaraţi vindecaţi.

Însuși Ion. C. Brătianu, suferind de reumatism, urmează cura preţ de trei ani. El este cel care face demersurile politice pentru ca la Govora să fie înfiinţate „băi de utilitate publică” și să fie ridicate primele stabilimente și locuinţe particulare, pe loturi scoase la vânzare de Ministerul Domeniilor.

Medici, ofiţeri superiori, intelectuali primesc facilităţi pentru a-și ridica vile cochete în zonă, la standarde occidentale și după planuri bine chibzuite, pentru ca noile construcţii să se integreze perfect în cadrul natural generos.

Întemeietorii cu stetoscop

Cercetătoarea Ionela Dinescu a căutat cu răbdare prin arhive, pentru a reconstitui istoria Govorei. Enumeră câţiva dintre profesioniștii din sănătate care au avut un rol hotărâtor în dezvoltarea locurilor. Cap de listă este, desigur, dr. Zorileanu, al cărui bust poate fi admirat în parcul balnear. Din păcate, vila lui a fost demolată. Generalul este considerat întemeietorul medical al staţiunii, el contribuind hotărâtor la modul în care a fost organizată. „Până la Primul Război Mondial, tot ce s-a făcut din punct de vedere edilitar și medical i se datorează”, subliniază Ionela Dinescu.

Interesant este că, în anii de început, s-au căutat întrebuinţări cât mai diverse apelor de la Băile Govora, excedând domeniul medical, cum a fost cea a eradicării filoxerei, vinovată de distrugerea soiurilor de vie românească. (...) Doctorul Zorileanu a efectuat analize şi (...) a trimis Staţiunii de la Valea Călugărească apa necesară. (Ionela Niţu Dinescu, „Istoria staţiunii Băile Govora, 1879-1989”)

Un alt doctor care a pus umărul la prosperitatea Govorei este Haralambie Botescu „El a conceput staţiunea, din punct de vedere medical, imediat după 1910. Cum îl lega o veche prietenie de Vintilă Brătianu, a fost numit administrator delegat al Societăţii Govora-Călimănești, a înfiinţat Institutul de Fizioterapie, s-a ocupat de dotarea acestuia și de cea a Stabilimentului băilor.

A fost un ilustru medic, recunoscut profesor universitar și un abil om politic – iar conexiunile sale l-au ajutat să-și pună în aplicare principiile și valorile. A murit de tifos exantematic, în timpul Primului Război Mondial, iar cetăţenii din Govora au simţit nevoia să-i ridice și lui un bust, ca un omagiu pentru modul în care a contribuit la bunăstarea tuturor”, spune Ionela Dinescu.

Prosperitate interbelică

În interbelic, staţiunea a pros­perat, iar numărul medicilor implicaţi în viaţa comunităţii a crescut. „Au fost perioade când, vara, activau și câte zece medici. Veneau nu doar pentru că erau specializaţi în boli reumatice, ci și pentru că aici ei făceau cercetare”, arată Ionela Dinescu. „Și asta e foarte important de subliniat: medicii din Govora elaborau studii, participau la congrese internaţionale pe teme de fizioterapie, de reumatologie, de rolul apelor în tratarea bolilor.”

Printre cei care și-au desfășurat munca la Govora între cele două războaie trebuie amintit generalul medic Constantin Iliescu, cu studii în Franţa, care a ridicat sanatoriul militar din staţiune. A continuat eforturile doctorului Zorileanu, el fiind și ginerele acestuia.

Cu siguranţă merită pomeniţi dr. Victor Pănciulescu – doctor în medicină al Universităţii din Paris, dr. Florian Em. Sărăţeanu – doctor în medicină și chirurgie la Facultatea din București, specialist în dermato-venerice, autor de lucrări, căpitanul medic Vasile V. Teodoru – doctor în medicină la Universitatea din București, cu lucrări de specialitate dedicate Govorei, dr. Petre Niculescu – doctor în medicină la Facultatea din București, profesor la Facultatea de Medicină din Cluj, cu activitate la Spitalul Brâncovenesc, șef de lucrări la clinica terapeutică a Facultăţii de Medicină din București, precum și căpitanul în rezervă, medic George Băltăceanu – doctor în medicină, cu activitate în câteva spitale și institute din Paris.

De ce atâţia medici militari? „Govora fiind construită de la zero, în ridicarea ei s-au implicat mai multe instituţii ale statului, inclusiv instituţia armatei”, explică Ionela Dinescu.

Toţi acești specialiști, și mulţi alţii, au trasat, cu mână fermă, cu responsabilitate și pasiune, liniile de dezvoltare a staţiunii.

Șansă și neșansă după '89

Ionela Dinescu s-a născut și a crescut în Govora. Parcul balnear, conceput la origini de francezul E. Pinard, și-l amintește exuberant, plin de culori și miresme. A văzut Pavilionul de băi degradându-se iremediabil, căsuţe și vile cochete dispărând – adeseori înlocuite de blocurile gri din centrul orașului.

Nu știe să se fi făcut vreun inventar al construcţiilor de altădată, măcar al celor care au scăpat tefere după naţionalizarea comunistă și după frenezia post-revoluţionară. Susţine cu tărie ideea includerii în patrimoniul naţional și restaurării corecte a rezidenţelor interbelice, care aduc un farmec aparte.

„Eu spun întotdeauna că Govora a avut o mare șansă: a scăpat de «entuziasmul» imobiliar al investitorilor de după ’90. Uitaţi-vă la Olănești sau la alte staţiuni din ţară, unde s-a construit într-o dezordine totală. Govora a continuat să păstreze un anumit specific și, chiar dacă multe din vilele sale sunt acum degradate, sunt convinsă că, prin voinţa comunităţii și a specialiștilor, construcţiile pot fi salvate.”

După Revoluţie, o parte din vilele medicilor și intelectualilor interbelici au fost restituite, însă actualii proprietari nu reușesc să le refacă. Din varii motive: pentru că restaurarea presupune obligaţii mari și cheltuieli pe măsură, pentru că sprijinul statului e insuficient. „Cunosc niște tineri care au cumpărat o casă veche în centru și care se străduiesc de câţiva ani să-i redea frumuseţea de altădată. Dar e dificil, dacă nu imposibil, să acceseze fonduri europene, băncile nu îi ajută – e o tristă realitate”, spune Ionela Dinescu.

Modelul francez

Staţiunea Govora este într-adevăr unică, mai ales prin modul în care s-au implicat medicii în dezvoltarea ei, subliniază tânărul arhitect Ștefania Hîrleaţă, membru al iniţiativei civice Studiogovora.

„Pentru că a fost ridicată de la zero, s-a putut implementa, aproape ca la carte, un model francez de staţiune balneară. Amplasamentul parcului, felul în care au fost poziţionate clădirile, regulile de perspectivă – totul a fost gândit în această logică”, spune ea.

Multă vreme, Govora a fost condusă, cu mână fermă, de medici, adaugă Ștefania. „Primarul însuși nu avea atâta autoritate câtă aveau medicii. Ei nu prescriau doar cura balneară, ci luau și decizii de ordin edilitar, în legătura cu infrastructura sau cu aspectul construcţiilor. Ei dădeau comanda publică pentru anumite hoteluri sau clădiri, iar autorităţile locale erau un fel de intermediar între acești medici și autorităţile centrale.”

Având funcţii de conducere, doctorii se mândreau și cu cele mai luxoase locuinţe. „Vilele medicilor sunt casele cele mai decorate, cele mai reprezentative pentru stilul epocii. Sunt valoroase nu doar prin calitatea arhitecturală, ci și pentru faptul că reprezintă acea categorie aparte, a posesorilor lor. Capătă mai mult decât valoare materială: sunt elemente de memorie colectivă. Este important să fie introduse în patrimoniul naţional, fiindcă reprezintă un segment distinct din istoria dezvoltării staţiunilor balneare românești”, spune Ștefania Hîrleaţă.

Sănătate și frumuseţe

Tot medicii au venit cu acel concept unitar de oraș-parc: „S-a pus accent nu doar pe partea pragmatică, legată de necesităţile medicale, ci și pe cea estetică. Se considera că frumosul îi ajută pe pacienţi să se vindece mai repede. Cumva, e o idee pe care încercăm să o promovăm și astăzi: că un spaţiu public de calitate poate să îmbunătăţească starea mintală a oamenilor”, adaugă arhitectul.

Spaţiul verde a ocupat un rol major în amenajarea staţiunii, ideea fiind ca vilegiaturiștii să stea cât mai mult timp în aer liber. „Curele balneare includeau de multe ori trasee prescrise de doctor: odată cu paharul cu apă pe care trebuia să îl bea zilnic, pacienţii urmau un traseu de plimbare prestabilit. Cum ni se recomandă și nouă astăzi, să facem mișcare cel puţin 30 de minute zilnic. Atunci era un ritual ceva mai romanţat”, spune Ștefania Hîrleaţă.

În privinţa construcţiilor reprezentative pentru staţiune, doar trei sunt incluse la ora actuală în patrimoniul naţional, precizează Ștefania: Hotel Palace, Cazinoul și Vila Ivanovici.

„În centrul vechi al orașului, trei sferturi dintre clădiri ar putea fi incluse pe lista de patrimoniu. Dintre casele foștilor medici care au condus Govora, niciuna nu e însă pe această listă.”

Arhitecţii Radu Tîrcă și Ștefania Hîrleaţă de la Studiogovora organizează anual Zilele Arhitecturii Balneare, prin care se caută soluţii pentru ca vechile construcţii din staţiune să fie puse în valoare. Au conceput, de asemenea, un ghid de bune practici, cu recomandări despre modul în care ar trebui să se intervină asupra clădirilor fără a le afecta din punct de vedere estetic și fără a pune în pericol sănătatea construcţiei.