Respectul profesional pentru asistenţii medicali nu a fost câștigat încă pe deplin în România, chiar dacă sunt implicaţi în numeroase activităţi și au multe responsabilităţi, este de părere Carmen Mazilu, președinte al filialei din București a Ordinului Asistenţilor Medicali Generaliști, Moașelor și Asistenţilor Medicali din România (OAMGMAMR) și vicepreședinte al organizaţiei la nivel naţional:

„Suntem încă în urmă cu 70 de ani faţă de colegii noștri din SUA, Canada, Australia, Marea Britanie  sau Irlanda. (...) În ţara noastră, trebuie să luptăm cu o cultură paternalistă în care doar medicul este perceput de pacienţi și de societate, în general, ca fiind esenţial pentru sistemul de sănătate, iar ceilalţi profesioniști sunt consideraţi membri mai puţin importanţi ai echipei medicale”.

        Studii în domeniu arată că asistenţii medicali petrec zilnic mai mult timp cu pacienţii decât alte cadre medicale. O astfel de cercetare recentă, privind timpul petrecut de pacienţii din Terapie Intensivă cu personalul medical, a arătat că aproximativ 86% din acest timp a fost petrecut cu asistenţii medicali, comparativ cu doar 13% cu medicii. Iar în cazul spitalizărilor, perioada de peste noapte petrecută  cu asistenţii medicali a fost și mai mare, a subliniat Carmen Mazilu.

Aparență vs. esență

        Pe lângă activităţile desfășurate în departamentele medicale în care lucrează, asistenţii medicali își dedică timpul și energia pentru educarea și protejarea drepturilor pacienţilor, promovarea sănătăţii și a prevenţiei și pentru a discuta cu pacienţii și familiile acestora. Educarea pacienţilor înseamnă, de cele mai multe ori, faptul că asistenţii medicali îi ajută să înţeleagă un tratament sau o procedură, să afle mai multe informaţii despre medicamente și efectele secundare ale acestora, să înţeleagă importanţa unei alimentaţii adecvate și a unei bune igiene sau să ia decizii informate.

        Discuţiile asistenţilor medicali cu pacienţii pot părea o acţiune măruntă, un „small talk” menit să umple tăceri sau să aducă puţină alinare bolnavului. În realitate însă, înseamnă mult mai mult. Ele se pot dovedi extrem de utile în descoperirea unor informaţii importante despre sănătatea bolnavilor, informaţii pe care, altfel, pacienţii ar putea să nu le ofere. „În esenţă, cu obiectivitate afirm că asistenţii medicali sunt rotiţele vitale fără de care un sistem de sănătate nu poate funcţiona!”, a punctat Carmen Mazilu pentru Viaţa Medicală.

Provocări psihice și fizice

        Complexitatea activităţii asistenţilor medicali atrage după sine și numeroase provocări. Turele lungi, de 8 sau 12 ore, care se schimbă de la o săptămână la alta, pot fi extrem de solicitante fizic și psihic, iar acest lucru duce la stres și epuizare. „Schimbarea constantă a programelor, turele de sâmbătă, duminică și [de] sărbători legale pot interfera cu tiparele de somn sau cu un program familial normal, readaptarea la un program zilnic și realizarea sarcinilor sociale putând fi dificile”, a arătat vicepreședintele OAMGMAMR.

        Posibilitatea contractării unor infecţii prin expunerea la germeni sau lucrul cu substanţe periculoase pentru sănătate sunt alte provocări cu care asistenţii medicali se confruntă zilnic, iar solicitarea emoţională nu este nici ea de neglijat, a adăugat Carmen Mazilu: „Ei sunt învestiţi emoţional cu vieţile și rezultatele pacienţilor lor. Ceea ce poate fi o povară dificil de purtat de-a lungul multor ani de practică profesională, dacă ne gândim, de exemplu, la secţii precum Oncologie, Îngrijiri paliative, ATI, Neurologie, Cardiologie, Pediatrie, Geriatrie”.

        Provocările fizice sunt și ele importante. Majoritatea asistenţilor medicali sunt femei, iar în timpul programului de lucru este adesea necesar să îndeplinească sarcini fizice solicitante, cum ar fi ridicarea, repoziţionarea și transportul pacienţilor, transportarea obiectelor grele.

       La toate acestea se adăugă lipsa de respect din partea altor membri ai echipei medicale și din partea pacienţilor și familiilor acestora, plata inadecvată în comparaţie cu munca prestată și cu pregătirea profesională, dar și un volum foarte mare de sarcini corelat cu numărul mic de asistenţi medicali existenţi.

Lupta pentru viaţă, o provocare zilnică

Atunci când lucrezi în domeniul medical, fiecare zi aduce noi cazuri, lupta pentru viaţă fiind o provocare, spune asist. med. Georgeta Teuca. Consideră că mâna destinului a fost cea care a călăuzit-o spre profesia de asistent medical și chiar dacă, iniţial, nu acesta era drumul pe care voia să îl urmeze, și-a dat seama că i se potrivește foarte bine:

„Am picat dintr-o eroare a completării grilei la Facultatea de Medicină și, pentru a nu pierde un an, am dat admitere la Colegiul de Asistenţi Medicali. Mi-a plăcut foarte mult tot ce am învăţat acolo, am simţit că mi se potrivește mai bine decât drumul iniţial ales. Ulterior, am ales să urmez și cursurile UMF, dar tot specializarea Asistent Medical Generalist”.

Ca o completare pentru profesia de asistent medical, a decis să studieze și Psihologia, iar ulterior a urmat un master în Resurse Umane și Marketing.

În prezent lucrează la Institutul Inimii „Niculae Stăncioiu”, pe secţia de Terapie Intensivă Chirurgie Cardiovasculară, iar activitatea sa îi aduce numeroase satisfacţii. La locul lor de muncă, asistenţii medicali sunt priviţi cu respect și încredere de celelalte cadre medicale. La fel și de pacienţi, însă nu întotdeauna:

„Sunt momente în care din cauze mai mult sau mai puţin obiective devin agasanţi, jignitori, uneori violenţi. Suntem obișnuiţi și cu astfel de situaţii și încercăm pe cât de mult putem să empatizăm cu ei și să aplanăm potenţiale agravării ale situaţiei. Este și foarte multă birocraţie. (...) Nu ai timpul fizic necesar să acorzi mereu toată atenţia din punct de vedere emoţional”.

Prezent și viitor

Dacă ar putea schimba ceva în domeniul ei de activitate, i-ar plăcea să informatizeze latura birocratică și să investească mai mult în comunicarea pe înţelesul pacientului:

„Când te afli în faţa cadrelor medicale, emoţiile sunt atât de mari câteodată, încât de multe ori pacienţii nu reţin mai nimic din ce li se explică. De aceea asocierea limbajului scris la cel verbal este obligatorie. Iar asocierea chiar a unor desene sumare, intuitive poate fi de un real folos”. Ar sugera, de asemenea, elaborarea unor ghiduri personalizate pentru pacienţi, în funcţie de patologia acestora.

În ceea ce privește consolidarea rolului asistenţilor medicali în Sănătate, în opinia ei, aceasta ar trebui să înceapă prin acordarea șansei tuturor asistenţilor medicali de a efectua echivalarea studiilor la studii superioare sau prin acordarea salarizării unice, fără a ţine cont de nivelul de studii absolvit (postliceal, studii superioare):

„Nu mi se pare corect ca, de exemplu, colege care nu au studii superioare în domeniu, dar profesional sunt foarte bune, să primească salariu inferior celor cu studii, în condiţiile în care atribuţiile sunt aceleași. Alte măsuri benefice ar fi asigurarea la locul de muncă a unor cursuri anuale de specializare (creditate) sau organizarea unor schimburi de experienţă în clinici similare din cadrul UE.

O profesie a sufletului

Profesia de asistent medical este una a sufletului, presupune implicare continuă și înţelegerea afecţiunilor fiecărui om în parte, spune Liliana David, asistent medical principal, șef secţie Medicină Internă III la Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Cluj-Napoca și asistent universitar la UMF „Iuliu Haţieganu”. A ales să devină asistent medical pentru că și-a dorit să ajute oamenii aflaţi în suferinţă și mărturisește că profesia i-a adus multe satisfacţii:

„Nu este o meserie ușoară, dar să poţi aduce zâmbetul pe faţa unui bolnav, să poţi schimba prin acţiunile tale starea de boală pe care o are un pacient, să vezi fericire pe chipul unui pacient care se externează vindecat, acestea sunt satisfacţii care te determină să lucrezi mai mult și mai bine, să te perfecţionezi mereu, să fii acolo pentru cei ce au nevoie de cunoștinţele tale”.

        Recunoaște însă că profesia implică și provocări, iar odată cu debutul pandemiei de COVID-19,  acestea au existat din plin: „În ultimii doi ani nu a fost prea ușor pentru profesioniștii din domeniul Sănătăţii, dar ne-am străduit să ne facem meseria cât mai bine. A fost o provocare pentru asistenţii medicali. A trebuit să ne adaptăm la noile cerinţe, să învăţăm lucruri noi”.

Meseria de asistent medical presupune implicare, comunicare, profesionalism, spune ea, însă volumul mare de lucru nu le permite întotdeauna să acorde suficient timp interacţiunii cu pacienţii. Iar lipsa comunicării poate afecta calitatea îngrijirilor acordate, subliniază aceasta.

Mediul plăcut de lucru, colaborarea bună cu ceilalţi profesioniști din domeniu o ajută în activitatea de zi cu zi, însă și-ar dori ca pacienţii să dea dovadă de mai multă înţelegere: „Mi-aș dori ca uneori să aibă mai multă răbdare. Noi suntem acolo pentru a le acorda cele mai bune îngrijiri, dar uneori ne copleșește volumul de muncă și intervine sindromul de burnout”.

Mesaj la ceas aniversar

În finalul discuţiei noastre am rugat-o pe președinta filialei din București a OAMGMAMR să transmită un mesaj colegilor, dar și pacienţilor:

„Colegilor mei asistenţi medicali și moașe aș dori să le mulţumesc pentru toate orele de muncă grea, devotamentul și compasiunea cu care își fac profesia. Aș vrea să le spun că sunt importanţi și că fără ei sistemul sanitar cu siguranţă s-ar bloca. Voi sunteţi îngerii în halate albe care ating vieţile pacienţilor și familiilor acestor. Împreună suntem puternici și putem face o promovare foarte bună a profesiei nobile pe care ne-am ales-o, prin exemplu personal. Prin fiecare pacient care se reîntoarce în familia lui arătăm că munca și sacrificiul nostru contează.

Pacienţilor le mulţumesc pentru încrederea pe care o au în asistenţii medicali și în moașele pe care îi întâlnesc în călătoria lor prin sistemul de sănătate. Le mulţumesc și pentru feedbackul pozitiv transmis câteodată. Ne-am bucura să primim mai multe mesaje de susţinere și mulţumire, dar suntem recunoscători și pentru mesajele mai critice, pentru că astfel putem îmbunătăţi serviciile oferite. Nu ne place agresivitatea și, câteodată, ne-am dori o mai bună înţelegere a situaţiilor și o mai bună colaborare. Să nu uite că și noi suntem oameni. Celorlalţi membri ai echipei medicale le mulţumesc pentru că apreciază de cele mai multe ori asistenţii medicali și moașele cu care lucrează și pentru că au încredere în competenţele lor profesionale și umane”.