Trăim într-o lume în care parcă din ce în
ce mai mult suntem preocupați de pasarea responsabilităților, de „acoperirea”
și scoaterea castanelor din foc cu mâna altuia, tagma medicală fiind făcută
răspunzătoare pentru te miri ce. Printre ultimele fantasmagorii pe care le-am
auzit este și „adeverința de la medicul de familie, din care să rezulte că
bebelușul e apt pentru botez”. O cere preotul, la biserică.
Pornind de la ceea ce știm că ne cer
autoritățile din România, ne-am gândit că pentru un
botez de maximă siguranță ar trebui îndeplinite următoarele condiții: în
cristelniță să fie apă plată, fără microbi, sau preotul să țină crucea de
argint în ea timp de o oră înainte de botez; să existe un buletin de analize fizico-chimice și
bacteriologice pentru acea apă, eliberat de Direcția de Sănătate Publică.
Crucea folosită să aibă buletin de conformitate privind concentrația în argint,
eliberat de Banca Națională a României. Temperatura apei să fie de 37°C, iar cea din biserică de 24°C. Pe cristelniță să fie
atașat graficul de temperatură a apei, măsurată de două ori pe zi și un grafic
de curățire a cristelniței, cu fișa produselor folosite la curățire, avizate și
ele. Să existe un plan de deversare a apei folosite la botez. Copilul să nu fie
scufundat cu capul în apă și nici ținut de nas și de gură, toate acestea fiind
considerate tentative de omor; preotul să
aibă coproculturi negative nu mai vechi de trei zile; să folosească mânuși
chirurgicale la manevrarea copilului, mască tip botniță și patrafir de unică
folosință, iar pentru împărtășanie să folosească o linguriță de unică
folosință. Totodată, acesta să prezinte documente de proveniență pentru
agheasmă, vinul de împărtășanie, anafură și uleiul de mir, pe care să fie
specificată și perioada lor de valabilitate. Pentru scoaterea copilului din apă
să folosească cearceaf de unică folosință.
Înainte
de botez, aparținătorii să semneze acordul informat, pentru săvârșirea Tainei
Botezului. Să nu se permită intrarea în biserică cu flori naturale, pentru că
pot fi alergizante, iar busuiocul folosit în timpul slujbei să fie din plastic,
pentru a evita declanșarea unor manifestări alergice.
La
poarta bisericii să stea, pe toată durata ceremoniei religioase, o ambulanță cu
echipaj complet, dotată pentru intervenții la urgențe cod roșu și o mașină de
pompieri, având în vedere că se umblă cu foc deschis (lumânări de botez
aprinse). Să fie dislocat și un pluton de jandarmi la fața locului pentru a
veghea la păstrarea liniștii și ordinii publice, având în vedere că este vorba
de o manifestare cu mai mulți participanți.
Părinții să
dețină autorizație de la primărie pentru organizarea acestei adunări publice.
La ceremonie să participe și un reprezentant al ANAF, care să consemneze
„darul”, spre a fi impozitat și să vegheze la emiterea chitanței de către
personalul bisericii, pentru serviciul religios prestat. Nu în ultimul rând,
preotul să facă dovada că este înregistrat la Autoritatea Națională de
Supraveghere a Prelucrării Datelor cu
Caracter Personal.
Ei, ce părere aveți? Dacă luăm în calcul
că pentru un pacient cardiac și efortul de defecație poate fi fatal, să ne
așteptăm ca în curând să ni se ceară eliberarea unor adeverințe că pacientul e
„apt să aibă scaun”? Cred că un pic de rațiune n-ar strica! Un pic!...
|
Medicii de familie, dar și cei de
alte specialități, interesați să publice la această rubrică sunt invitați să ne
scrie la adresa inprimalinie@viata-medicala.ro |
