La fel și dacă medicul cardiolog identifică o evoluţie nefavorabilă, suspicionând asocierea unei disfuncţii tiroidiene.

Acum 18 ani, dr. Anca Popescu își începea activitatea ca medic specialist în cadrul nou-înfiinţatului Compartiment de Endocrinologie de la Spitalul Universitar de Urgenţă București (SUUB). În prezent este medic primar, șefa Secţiei Clinice Endocrinologie, „parte a unei noi și frumoase echipe coordonate de prof. dr. Diana Păun”, mărturisește aceasta.

Cum și de ce aţi ales să practicaţi medicina? 

Cred că medicina m-a ales pe mine. Ne-am împrietenit în anii copilăriei. Nu știam atunci că va fi pentru o viaţă. La acea vreme mama făcea parte din colectivul farmaceutic al celei mai mari policlinici cu specific pediatric din Brăila. Îmi petreceam multe după-amiezi alături de ea și mă fascinau recipientele, flacoanele, mirosul specific de medicamente preparate cu mojarul, tratatele farmacologice cu reţete scrise în formule ce prindeau viaţă în mâinile mamei. 

Părinţii cum au primit această veste?

Au fost aproape de mine, m-au sprijinit. De altfel, sprijinul și susţinerea lor au fost definitorii în alegerea profesiei de medic. Mai ales în anii terminali de liceu, când pregătirea pentru admiterea la facultate m-a determinat să renunţ la multe „distracţii” specifice vieţii de licean. 

Cu alegerea specialităţii cum a fost?

Alegerea specialităţii are și ea o poveste frumoasă pentru mine. Viitorul meu soţ, pe atunci coleg de grupă, mi-a spus, în ultimul an de studenţie, că mă vede practicând endocrinologia. „Studiul hormonologiei umane are o aură de mister, o frumuseţe și delicateţe aparte, pe care nu le regăsești în alte specialităţi mult mai pragmatice”, mi-a spus el atunci. Promovarea într-o poziţie fruntașă a examenului de rezidenţiat mi-a deschis calea către această specialitate. 

Cel mai frumos dar

Aţi avut un mentor care v-a marcat parcursul profesional?

Anii petrecuţi în Institutul „C.I. Parhon” ca medic rezident mi-au permis instruirea alături de cele mai performante echipe de endocrinologi. Am avut șansa să întâlnesc mentori minunaţi care construiau pentru noi, cei tineri, un mediu academic de înaltă performanţă. Am avut oportunitatea de a lucra și învăţa alături de un om și un profesionist minunat: prof. dr. Cătălina Poiană.

Există un moment de care vă amintiţi cu plăcere din anii de început ai carierei profesionale?

Cel mai frumos dar, la finalul examenului de specialitate, înainte „să ne luăm zborul” din Institut, temători și nesiguri în privinţa viitorului, l-am primit, alături de colegii mei, de la profesorul Constantin Dumitrache. Ne-a strâns pe toţi în cabinetul său și ne-a spus că ne vede pregătiţi să profesăm performant oriunde ne vor purta pașii.

Ce vă motivează să lucraţi la SUUB?

A fi medic într-unul dintre cele mai mari și performante spitale românești este onorant, dar, în același timp, și foarte solicitant. Ceea ce definește activitatea noastră în acest tip de spital este munca în echipe interdisciplinare sudate și coordonate. Este un mecanism care ne asigură preluarea și tratarea unora dintre cele mai complexe patologii medicale. Aici am avut oportunitatea de a construi relaţii profesionale minunate, dar și prietenii pe viaţă.

Mă simt norocoasă să fiu printre aceia care au intuit cu succes ce profesie li se potrivește. Profesia noastră este una dinamică și cere instruire permanentă pentru o bună, corectă și performantă practică medicală.

Aţi putea transmite un mesaj noilor generaţii de medici, pornind de la experienţa dumneavoastră profesională? 

Mă consider norocoasă că fac parte din corpul medical al acestui spital. De-a lungul carierei am înţeles că unul dintre cele mai importante aspecte ale reușitei unui act medical este disponibilitatea și abilitatea medicului de a comunica și transmite mesajul medical celor ce îi devin pacienţi. Și fără o bună, consistentă și constantă pregătire medicală, nu poţi face faţă cazuisticii din ce în ce mai complexe. 

Și bărbaţii sunt afectaţi de osteoporoză

Care sunt afecţiunile tratate cel mai frecvent de endocrinolog?

Sistemul endocrin uman este o complexă reţea de glande și organe ce produc hormoni implicaţi în toate aspectele fiziologiei umane. Hormonii sunt priviţi ca mesageri ce intermediază comunicarea între diferite sisteme și organe: sunt implicaţi în creștere și dezvoltare, în buna funcţionare a sistemelor de reproducere, în reglarea proceselor metabolice complexe și în buna funcţionare a sistemului cardiovascular. Nu în ultimul rând, au implicaţii majore la nivelul sistemului nervos central și al funcţiilor cognitive complexe. Terapiile endocrine substitutive au devenit în ultimii ani parte integrantă a conceptului de strategie terapeutică „anti-aging”. Patologia tiroidiană rămâne una dintre cele mai frecvente în practica medicală curentă, dar afecţiunile oncologice endocrine sunt azi mai frecvent diagnosticate, în mare măsură și datorită noilor și modernelor mecanisme de screening biologice și imagistice.

Aveţi competenţe în osteodensitometrie. Ne-am obișnuit să asociem osteoporoza cu femeile, deși boala se întâlnește și la bărbaţi...

Deși este considerată boala metabolică osoasă cea mai frecventă la femeile în postmenopauză, osteoporoza primară afectează, la bătrâneţe, ambele sexe. Silenţioasă clinic, rămâne deseori subdiagnosticată și subtratată până la apariţia primei fracturi, deși nici atunci foarte mulţi dintre pacienţi nu ajung să beneficieze de terapie adecvată. 

În ce alte afecţiuni se mai întâlnește această boală?

Osteoporoza este cuprinsă și în tabloul clinic al altor afecţiuni, putând afecta ambele sexe și la vârste mai tinere. Definită ca osteoporoză secundară, ea însoţește manifestările clinice în boli nutriţional-carenţiale și inflamatorii digestive, în hipogonadisme de diverse etiologii, în afecţiuni reumatologice autoimune, boli hematologice și, foarte important, la pacienţii care primesc diferite formule de corticoterapie sistemică pe termen lung. La toţi acești pacienţi recomandăm medicilor curanţi și medicilor de familie să aibă în vedere screeningul densitometric [DXA] în scop diagnostic, urmat de consult endocrinologic, pentru a iniţia un plan terapeutic cu scopul prevenţiei complicaţiilor de tip fractură.

Începând cu ce vârstă devin bărbaţii mai expuși riscului de osteoporoză?

Creșterea riscului de fractură prin pierderea de masă osoasă în cadrul senescenţei se produce mai târziu în viaţă la sexul masculin, deoarece la bărbat masa osoasă este mai bine reprezentată, iar fenomenul de pierdere este mai lent. Dar prezenţa unei fracturi tipice de fragilitate trebuie să reprezinte semnalul clinic ce îndrumă pacientul către evaluare densitometrică. În mod particular, aș dori să aduc în atenţie situaţia pacienţilor vârstnici diag­nosticaţi cu afecţiuni oncologice prostatice. Aceștia pot dezvolta osteoporoză secundară protocolului terapeutic specific ce include și medicaţie de privare gonadică.

De ce depinde succesul terapiilor antiosteoporotice?

Sănătatea sistemului osos și succesul terapiilor antiosteoporotice depind și de ceea ce numim stil de viaţă sănătos, prin evitarea sedentarismului și asigurarea unui aport zilnic echilibrat de nutrieţi: calciu, proteine. De asemenea, aș menţiona suplimentele de vitamina D, care la vârstnici și la pacienţii osteoporotici sunt esenţiale în formule și doze corect selecţionate de medicul curant.