CARTE DE VIZITĂ:

• Supraspecializare în chirurgie colorectală
• Absolvent al Universităţii de Medicină și Farmacie
  „Carol Davila” din București
• Medic rezident și ulterior medic primar la un centru
  regional de oncologie și urgenţe din Bavaria,
  Germania
• Bursier al grantului european „Professional Education”, Franţa

Ce v-a atras către chirurgia oncologică?

Am ales chirurgia încă de când eram student. A fost iniţial o întâmplare. Am început cu chirurgia ortopedică, care nu prea m-a atras, iar apoi, cunoscând medici chirurgi, adevăraţi mentori aici în România, în timpul studenţiei, m-am apropiat foarte mult de chirurgia generală, și în special de cea oncologică.

Simţeam că aș putea să redau speranţa la viaţă pacienţilor, că așa aș putea să-i ajut, făcând chirurgie la cel mai înalt nivel.

Aţi făcut rezidenţiatul în Germania, iar supraspecializarea în Franţa...

Da, am făcut șase ani de rezidenţiat în chirurgie viscerală. Acolo este un pic diferit faţă de România. Chirurgia viscerală se ocupă de chirurgia digestivă. Am făcut șase ani de specializare acolo, apoi m-am supraspecializat în Franţa, în chirurgia colorectală, șase luni. Când m-am întors în Germania, am perfecţionat anumite tehnici inovatoare pe care le-am învăţat în Franţa.

În ceea ce privește tratamentele disponibile, nu sunt diferenţe între Germania și România. Echipa cu care colaborăm, tumor boardul de aici,
din spital, aplică cele mai noi tratamente. Dacă sunt situaţii extreme, cazuri foarte complexe unde se poate cere părerea în Germania, noi facem și acest lucru, oferindu-le pacienţilor și această soluţie.

Combinând tehnicile învăţate în ambele ţări am reușit să găsim cea mai bună soluţie pentru pacienţii care suferă de tumori de rect situate foarte jos, în apropierea sfincterului anal. Pacienţi care, acum câţiva ani, prin 2017, în majoritatea cazurilor – peste 90% – erau condamnaţi la o viaţă cu anus contra naturii.

Cea mai bună variantă pentru pacienţi

De ce aţi ales această supraspecializare, chirurgia colorectală?

În primul rând, pentru că este o ramură în care se aplică foarte mult chirurgia minim invazivă, chirurgia laparoscopică, care este foarte actuală. Este cel mai bun tratament pe care îl putem aplica pacienţilor.

La un congres european, am fost impresionat de profesorul Eric Rullier, din Bordeaux, Franţa. El era singurul care, în urmă cu mulţi ani, povestea despre această tehnică de prezervare a sfincterului anal după operaţii de cancer de rect. Însă mulţi nu l-au luat în serios, pentru că au zis că este prea riscant să salvezi sfincterul în astfel de situaţii.

Au început și alţii să-i aplice metoda și au văzut, au demonstrat prin studii, că funcţionează foarte bine. (...) M-am hotărât să merg la el, să văd cum aplică această tehnică, pentru că nu este vorba doar de operaţia în sine, ci de un protocol întreg.

Care sunt avantajele chirurgiei laparoscopice?

Chirurgia laparoscopică, după părerea mea, ar trebui să se aplice în peste 90% din cazurile de chirurgie oncologică digestivă. Pentru că în felul acesta putem opera chiar și pacienţi vârstnici, de peste 80 de ani.

Prin inciziile acelea mici, de câte cinci milimetri, recuperarea pacientului este mult mai rapidă, decât printr-o incizie mare de peste 30 de centimetri la nivelul abdomenului.

De asemenea, cu această tehnică minim invazivă putem, cu tehnologia camerelor video, să vizualizăm tumora foarte bine în cel mai mic detaliu, dar și ţesuturile sănătoase din jur.

Deci, recuperare rapidă, dureri minime, sângerare minimă, plus din punct de vedere oncologic, ar avea un avantaj că vedem mult mai bine totul și că putem prezerva ţesutul din jur.

Împreună și în România

Ce v-a determinat să vă întoarceţi în România?

Gândul meu a fost mereu să mă întorc în ţară, pentru că acasă mă simt cel mai bine – îmi doresc să fiu aproape de familie și să ajut pacienţii noștri. Împreună cu mentorul meu, profesorul Schmitz-Winnenthal, am tratat, în Germania, foarte mulţi pacienţi din România.

Veneau, îi operam, dar se întorceau în ţară și nu îi mai puteam urmări, nu puteam aplica tratamentele pe care le aplicăm în Germania după operaţie. Deoarece în România diferă protocoalele și depinde și de medicul la care ajung după operaţie.

Îi pierdeam, din păcate, și nu prea știam ce se întâmplă cu ei. Și m-am gândit: cum ar fi să operăm pacienţii români la ei acasă? Astfel, i-am propus profesorului să colaborăm și să lucrăm împreună în continuare, dar în România.

Cum vi s-a părut sistemul de sănătate nemţesc?

Cât am fost în Germania, am văzut cât de înalt este nivelul la care lucrează, cât de mult respectă regulile și protocoalele și cât de riguroși sunt în aplicarea tratamentului.

De asemenea, este vorba și de tehnica medicală de care dispun. Asta, de fapt, m-a făcut să rămân nouă ani în Germania și să-mi doresc să cresc într-un astfel de mediu academic.

Zi și noapte în sala de operaţie

Aţi observat și probleme în spitalele de acolo?

Desigur, sunt probleme, mai ales legate de programări. Pentru că volumul este foarte mare, e ca o fabrică în care se operează încontinuu. Pe lângă operaţiile programate, mai sunt și urgenţele, și trebuie să facem loc pentru toată lumea.

Eram zi și noapte în sala de operaţie, și munceam, ca să nu întârziem programările mai mult de două săptămâni. De multe ori, se pierdea din relaţia medic-pacient, pentru că nu aveam atât de mult timp să ne arătăm compasiunea, să ascultăm pacientul, să vorbim despre toate aspectele bolii.

Ce aţi îmbunătăţi în sistemul de sănătate din România?

Ar putea fi îmbunătăţit sistemul de screening. Să nu mai ajungem în stadiul în care diagnosticăm cancer, ci în stadiul în care identificăm, de exemplu, la cancerul de colon, polipii de dinainte de stadiul de cancer.

Prin colonoscopie a scăzut mortalitatea cancerului de colon în Germania, dar și în alte ţări din Europa, unde este un sistem de screening foarte bine dezvoltat. A scăzut mortalitatea cu peste 50%, ceea ce este fenomenal. Și acest lucru am putea să-l obţinem și în România. Prevenţia este cel mai bun tratament al cancerului.

Citiți și: Ce înseamnă un somn bun?