Putem
vorbi de sănătate într-un mediu poluat? Desigur că nu. Sănătatea înseamnă în
primul rând aer curat, cât mai puţin tulburat de felurite noxe. Într-o lume în
care, din păcate, se face prea puţin pentru eliminarea poluării, ne-a mai rămas
pădurea, atât cât mai e din ea. Deşi, după retrocedări, nu prea mai ştiu nici
pe unde mai e şi nici a cui mai e. O parte este încă a statului (aproape jumătate
din total), cealaltă însă este extrem de divizată, proprietari fiind persoane
fizice şi juridice, unităţi administrativ-teritoriale şi, mai ales, Biserica,
cel mai mare proprietar (după stat) de păduri în România. O fărâmiţare care,
cel puţin până acum, nu a adus nimic bun: doar defrişări masive – tăieri
necontrolate (cu precădere în pădurile retrocedate) cu efecte dezastruoase
pentru echilibrul natural al plaiurilor mioritice.
Un
rol esenţial în păstrarea valorilor naturale, dar şi a celor spirituale şi
culturale care ne definesc, îl au ariile naturale protejate. Noi, românii,
putem spune că stăm bine la acest capitol: avem 28 de parcuri naturale şi naţionale,
iar pe deasupra avem şi Delta Dunării, o importantă rezervaţie a biosferei, cu
atracţii turistice inegalabile. Iubitorii de sport şi de natură se pot afunda în
adâncul acestor oaze de sănătate, pe cont propriu sau prin acţiuni organizate
chiar de cei care le administrează (22 dintre aceste parcuri sunt în grija Regiei
Naţionale a Pădurilor – Romsilva, administratorul fondului forestier de stat).
Sunt ţări în lume unde acest gen de turism atinge cote foarte înalte, în
special în nordul Europei.
Nu întâmplător,
primele parcuri naţionale de pe continentul european au fost declarate în
Suedia, încă din anul 1909, la 24 mai. Aceasta este şi data care a fost
instituită, la iniţiativa Federaţiei Europene EUROPARC, în anul 1999, ca Zi europeană a parcurilor. În România,
primul parc naţional a fost înfiinţat în anul 1935 – Parcul Naţional Retezat.
Aşadar,
an de an, la 24 mai, europenii celebrează această zi, prin acţiuni care
ilustrează necesitatea conservării şi protejării unor eşantioane reprezentative
ale biodiversităţii şi ecosistemelor naturale. Românii au marcat-o prin
manifestări, la nivel local şi central, sub oblăduirea Romsilva şi a
partenerilor săi: Ministerul Mediului şi Schimbărilor Climatice, Academia Română,
PNUD–România (Programul Naţiunilor Unite pentru Dezvoltare), Asociaţia
Administraţiilor de Arii Naturale Protejate, organizaţia World Wide Fund România ş.a. Sloganul pentru acest an
al Zilei europene a parcurilor este:
„Parcul meu. Pasiunea mea. Povestea mea“.
Într-o
societate ca a noastră, zdruncinată de probleme precum Roşia Montană, gazele
de şist, organisme modificate genetic, microhidrocentrale, pesticide (care
practic ne lasă fără albine), ameninţări la adresa Dunării şi a Deltei,
Romsilva alocă aproximativ 12 milioane de lei pe an pentru administrarea celor
22 de parcuri naturale şi naţionale pe care le are în îngrijire. Specialiştii
de aici încurajează populaţia la desfăşurarea de activităţi turistice în aceste
suprafeţe, cum ar fi: drumeţii pe trasee turistice oficiale, excursii cu ghizi
turistici specializaţi (pentru descoperirea florei şi a faunei, a activităţilor
parcurilor, excursii în comunităţile locale de aici), excursii călare pe trasee
desemnate special, ciclism pe drumuri forestiere, alpinism etc.
Un îndemn
asemănător, dar axat în special pe salvarea patrimoniului natural, îl are şi
Organizaţia Naţiunilor Unite, care, în 1972, a instituit Ziua mondială a mediului; se sărbătoreşte la 5 iunie a fiecărui an şi
de fiecare dată are o anume temă. Tema acestui an este: „Think. Eat. Save!“ (Gândeşte.
Mănâncă. Salvează!). Este o încurajare în direcţia reducerii risipei de
alimente, economiei de bani şi minimizării impactului asupra mediului.
