Medicamentele pentru ADHD fac mai mult decât să amelioreze simptomele tulburării hiperkinetice cu deficit de atenție. Ele vin în sprijinul sănătății mintale prin faptul că ameliorează simptomele unor condiții psihiatrice care pot fi prezente, cum ar fi anxietatea și depresia, arată un studiu nou. 

În cadrul studiului de față, cercetătorii au examinat datele de la 221.714 persoane cu vârsta cuprinsă între 16 și 65 de ani cu un dianostic de ADHD, scrie New Atlas. În total, 56,5% dintre ele aveau un anumit tip de comorbiditate de natură psihiatrică, numărul celor cu anxietate sau tulburări asociate stresului și al celor cu depresie și / sau tulburare bipolară fiind cel mai mare. 

Cercetătorii au analizat asocierea dintre medicamentele specifice și spitalizarea pentru orice fel de motiv psihiatric, spitalizările pe motive non-psihiatrice, dizabilitatea în ceea ce privește munca (definită ca abență cauzată de stări de rău pe o perioadă de peste 14 zile), și tentativele de suicid sau decesele din cauza suicidului (comportament suicidar). 

Spitalizările ce nu aveau legătură cu tulburările psihiatrice au fost în principal studiate ca fiind un potențial indicator pentru siguranța acelor persoane. De exemplu, spitalizarea cauzată de efectele adverse ale medicamentelor prescrise pentru ADHD, ca de exemplu crizele. 

În cei 15 ani de urmărire a acestor persoane, metilfenidatul (MPH) a fost cel mai frecvent folosit medicament pentru ADHD. El a fost utilizat de 68,5% dintre participanți. Următorul după el a fost lisdexamfetamina (folosit de 35,2% dintre participanți); medicament urmat de politerapia cu două sau mai multe medicamente (27,1%) și de atomoxetină (15,6%). 

Cercetătorii au descoperit că utilizarea medicamentelor pentru ADHD, în special (lisdexamfetamina, dexamfetamina/dextroamfetamina, amfetamina și metilfenidatul) a fost asociată cu un risc scăzut de spitalizare de natură psihiatrică, risc mai mic de comportament suicidar și risc mai mic de spitalizare din motive non-psihiatrice. 

Lisdexamfetamina, în special, a fost asociată în mod consecvent cu riscul scăzut de spitalizare din motive psihiatrice și cu risc scăzut de comportament suicidar. 

Atomoxetina a fost asociată doar cu un risc scăzut de dizabilitate în ce privește munca, în special în rândul adolescenților și adulților tineri.