Newsflash
Interviuri

Paradoxul vaccinurilor

de Alexandra NISTOROIU - iun. 6 2016
Paradoxul vaccinurilor

     Dr. Mihaela Constantinescu este unul dintre sutele de medici care, după ani mulți în medicina școlară, s-a reorientat. Acum doi ani, a părăsit cele șapte cabinete din școli, grădinițe și un liceu în care lucra cu elevii din Ploiești și a preluat un cabinet de medicina familiei.

 

 
 
 
 
 
 

 

      – Ce v-a făcut să vă mutați pe medicină de familie?
     – În primul rând, atitudinea total nepotrivită a sistemului față de medicul din medicina școlară. Profesional și financiar, nu i se acordă statutul care i s-ar cuveni. Administrativ, acum el depinde de primărie, de relația cu directorii de școli, iar această relație cu conducerea școlilor este de multe ori problematică. Nu suntem sprijiniți foarte mult. În schimb, este mult de muncă, școlile numeroase, cerințele foarte mari. Copiii au peste tot nevoie de medic, nu numai într-un loc, și trebuie să te clonezi ca să fii în mai multe locuri în același timp. Aveam, practic, șapte locuri de muncă. Și această mișcare devine obositoare, oricât de mult ți-ar plăcea ceea ce faci – și mie îmi plăcea foarte mult să lucrez cu copiii. Vine însă un moment când trebuie să schimbi.

 

     Cum a fost trecerea?
     – Am preluat un cabinet, a fost greu până l-am găsit, dar am fost perseverentă și am reușit. Cabinetul este într-un loc foarte bun din Ploiești, pacienții sunt de toate categoriile, de toate vârstele și sunt mulțumită. Este foarte mult de muncă, oamenii au multe probleme de sănătate, dar ne străduim să le rezolvăm. Este foarte adevărat că avem la cabinet un număr fix de ore, dar el nu este niciodată fix, pentru că tot timpul, și după terminarea programului, activitatea continuă. Te mai sună pacienții și acasă. De fapt, asta este menirea noastră, ca medici, de a încerca să le fim de folos, să le fim aproape atunci când au nevoie. Trecerea de la medicina școlară nu a fost grea, m-am adaptat ușor, fiindcă eu cunoșteam sistemul. Dificilă a fost adaptarea la legislația stufoasă, la cunoașterea efectivă și concretă a legilor și a contractului-cadru.

 

     – În plus, acum trebuie să vă gospodăriți singură cabinetul.
     – Da, și e destul de dificil. Taxele sunt destul de mari, sunt foarte multe plăți de făcut. Bănuiesc că va fi și mai dificil, dar trebuie să privim cu încredere spre viitor. Cel mai greu mi se pare că medicul de familie este undeva la mijloc între statutul și dorința lui de a ajuta pacienții și multitudinea de legi, protocoale pe care trebuie să le respecte ca să poată să își facă datoria în cadrul contractului-cadru.

 

     Ce fel de probleme apar?
     – De exemplu, mult discutata problemă a cardului de sănătate. Mulți pacienți încă nu au cardul emis și sunt puși pe drumuri, sistemul informatic se blochează – lucruri prin care bănuiesc că trece toată lumea. E adevărat, în ultimul timp s-au îmbunătățit condițiile, dar mai sunt zile în care o oră, două, poate chiar mai mult, sistemul este blocat și asta ne întârzie foarte mult activitatea. Apoi, sunt anumite medicamente care se dau cu protocoale, cu scrisori medicale. Pacientul trebuie să alerge foarte mult și e vorba de un pacient bolnav, de foarte multe ori e greu să se tot plimbe pentru diferite hârtii. Sau vine din spital fără rețetă, uneori fără scrisoare, deci sunt multe probleme pe care trebuie să le rezolvăm noi, la nivelul cabinetului. Încercăm să rezolvăm și problema pacientului și să-l facem să înțeleagă până unde se întinde dreptul nostru de a-i prescrie anumite medicamente. Ei au anumite așteptări sau dorința de a face unele analize, investigații imagistice. În fine, acesta este sistemul, de aceea sunt asigurări de sănătate, sunt decontate numai anumite lucruri. Dar pacientul știe că plătește asigurările de sănătate și fiecare dintre noi ne-am dori să fim asigurați cu totul. Trebuie să înțeleagă, deși sunt bolnavi, că acestea sunt legile, iar unele nu funcționează neapărat în favoarea lor, unele se bat cap în cap.

 

     Cum e relația cu casa de asigurări?
     – Din punct de vedere uman, relația este bună. Dificile sunt, de fapt, legile, contractul-cadru. Uneori sunt greu de respectat.

 

     Puteți să îmi dați un exemplu de obstacol de ordin legislativ care v-a încurcat în activitate?
     – Rețetele pentru cei cu pensiile sub 700 de lei: pacienții trebuie să aducă neapărat în fiecare lună cuponul de pensie, trebuie să dea o declarație că nu au alte venituri și trebuie să figureze și în SIUI la această categorie. Unii uită cuponul. Sau apar anomalii și nu e confirmată categoria în sistemul SIUI și atunci trebuie să pui pacientul pe drumuri, să se ducă la fisc, să dovedească acolo că nu are alte venituri. Și în sistemul de concedii medicale, pacientul trebuie să vină de fiecare dată cu adeverință de salariat în momentul în care i se acordă concediul medical. Pe de altă parte, cardul de sănătate nu reprezintă o dovadă că el este angajat și plătește asigurări. La fel cu medicamentele, multe au nevoie de scrisoare medicală, pacienții uneori uită să o aducă sau, din cauza faptului că medicii specialiști sunt foarte ocupați, programările se fac mult mai târziu decât e nevoie și atunci scrisoarea expiră și noi nu mai putem să le prescriem acele medicamente, deci vor trebui automat să le ia contra cost.

 

     Reușiți să fiți la zi cu toate raportările către casă?
     – În general, da. E o activitate care ne mănâncă foarte mult timp. Mă ajută foarte mult asistenta medicală și informaticianul. Așa am ales noi să lucrăm de la început, informaticianul ne ajută foarte mult să eficientizăm activitatea.

 

     Dar e un cost suplimentar.
     – Este adevărat, numai că toate lucrurile de care se ocupă el mănâncă foarte mult timp și noi trebuie să avem timp să fim medici totuși. Dacă tot timpul te preocupi de o activitate care nu face parte din specialitatea ta, pierzi esențialul. Noi trebuie să consultăm pacientul și să îl ajutăm din punct de vedere medical.

 

     – Țineți legătura cu școlile în care ați lucrat înainte? Ce s-a întâmplat acolo?
     – Am rămas în relații foarte bune. Nu s-a mai întâmplat nimic, pentru că nu s-au mai angajat medici. Între timp, au mai plecat alte două colege și posturile sunt în continuare libere. Nu vine nimeni să lucreze în cabinetele școlare, deși în sistemul bugetar s-au luat măsuri bune în ultimul timp, în timp ce pentru noi nu s-au mai luat, din perspectiva salariilor. Acum au rămas în școli doar asistenții medicali.

 

     Dacă ați putea să rezolvați în clipa asta o problemă cu care vă confruntați în medicina de familie, care ar fi?
     – Problema care mă îngrijorează cel mai mult este lipsa vaccinurilor. De mai mult timp nu mai există vaccinuri. Am citit de multe ori în „Viața medicală“ despre mișcarea antivaccinistă, știm apelul ministerului către medici și părinți, dar, culmea, există paradoxul lipsei vaccinurilor. Noi, de exemplu, nu avem vaccinuri și nu putem să vaccinăm aproape niciun copil. Și există părinți care își doresc foarte mult și sunt convinși de beneficiile vaccinării, dar nu avem cum să îi ajutăm. Iar multe dintre ele nici măcar nu se mai găsesc în farmacii.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe