Războiul a fost definit ca „lupta armată între două sau mai multe state ori grupări“. În sens figurat, el înseamnă neînţelegere, ceartă, vrajbă, duşmănie (V. Breban, Mic dicţionar al limbii române, 1997). Războiul se poartă întotdeauna între două părţi, opuse. Acestea pot fi state sau, la scară mai mică, instituţii, grupări sociale sau profesionale şi chiar indivizi. În numeroase cazuri, cauzele declanşării războaielor sunt de ordin economic, izvorul este dorinţa de dominaţie, de înrobire, iar mijloacele ideologice sau diplomatice nu reuşesc atingerea scopului.

   Au fost descrise numeroase tipuri de război. În principiu, toate se încadrează în două categorii principale, în funcţie de scop: război drept, de apărare sau de eliberare, şi război nedrept, anexionist, de subjugare, cu scop de frânare a dezvoltării.

   Declanşarea unui război aparţine, de obicei, părţii dominante, care este şi agresor şi are o bază economică mai bună, care-i permite să risipească avuţia poporului. Acest lucru este explicabil, întrucât orice război implică nişte costuri, care au adesea valori importante. De cele mai multe ori, un război este declanşat de un om sau de un grup restrâns din preajma acestuia, dominaţi de spirit războinic şi deţinători ai unor poziţii care le permit luarea de decizii importante pentru colectivităţi. Ei sunt urmaţi voluntar de un număr restrâns de profitori ai războiului. Cu toţii atrag – sau obligă să-i urmeze – grupuri mai mari de oameni, care de obicei suportă, cu sacrificii, greutăţile şi consecinţele războiului.

   De obicei, un război se termină cu învingători şi învinşi. Adesea însă, învinşii se consolează cu ideea că „au pierdut o bătălie, dar nu un război“ şi se gândesc la revanşă. Rezultatele sunt privite diferit de către învingători şi învinşi. Cea mai corectă apreciere ar trebui făcută din punctul de vedere al oamenilor care nu l-au dorit, nu au nicio implicare sau vină şi care suportă consecinţele războiului. Din această perspectivă, rezultatele sunt totdeauna negative: mai ales victime nevinovate şi învrăjbirea oamenilor.

   S-a scris mult despre războaie, întrucât, potrivit statisticilor, în ultimii 3.500 de ani, Pământul nu s-a bucurat decât de 230 de ani de pace. Aceste date par ase referi la războaiele armate. În sens figurat, războaie au fost şi vor fi practic permanent, în toată lumea, ceea ce constituie o notă puţin măgulitoare pentru caracterul oamenilor. În acest context sumbru, orice iniţiativă în favoarea diminuării spiritului războinic devine lumină şi speranţă de mai bine. Ceea ce încerc să fac prin acest text. (...)

Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.

Subtitluri:

Războiul dintre alopatie şi homeopatie