Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  OPINII

Pagini inedite din istoria ortopediei şi traumatologiei româneşti

În România, ortopedia şi traumatologia aparatului locomotor s-au dezvoltat pornind de la chirurgia generală şi cea infantilă, contribuţii importante având şi tehnicienii ortopedişti. Despre începuturile acestor specialităţi în marile oraşe ale ţării şi despre unele din primele articole de ortopedie-traumatologie publicate de compatrioţi în reviste internaţionale, aflăm din articolul dlui prof. dr. Dan V. Poenaru.

 

     Este bine ca uneori, lăsând la o parte preocupările şi munca zilnică de rutină, să ne aruncăm privirile în trecut şi să ne reamintim de activităţile predecesorilor noştri. Aşa cum observă, pe bună dreptate, primul chirurg ortoped român, dr. Ion Ghiulamila, „este interesant să se cunoască acest trecut al medicinii noastre, de aceea trebuie să se scrie şi să se fixeze cu toată sinceritatea faptele ce s-au săvârşit şi ideile ce au dominat în diferite etape ale dezvoltării, spre a se putea aprecia mai târziu de cei care vor veni din urmă ceea ce s-a făcut în trecut“.
     Preocupările privind tratamentul afecţiunilor apa­ratului locomotor, pe meleagurile noastre, se pierd în negura vremilor şi sunt greu de readus la lumină. Traumatologia aparatului locomotor şi ortopedia au început să se dezvolte ca specialităţi de sine stătătoare pornindu-se de la activitatea chirurgilor generalişti şi a specialiştilor în chirurgie infantilă şi ortopedie. Primilor le revenea, prin forţa lucrurilor, sarcina de a rezolva mai ales leziunile traumatice ale aparatului locomotor, iar cei din urmă s-au preocupat cu precădere, prin însuşi specificul activităţii lor, de afecţiunile cronice ale aparatului locomotor. Specialitatea noastră s-a plămădit greu şi a necesitat contribuţii susţinute şi din partea tehnicienilor ortopedişti, care au avut un aport important şi au rămas, peste ani, colaboratori apropiaţi ai chirurgilor aparatului locomotor.
     Trebuie considerat ca demonstrativ în acest sens faptul că asistenţa ortopedică la noi în ţară a început în anul 1869, când doi tehnicieni ortopedişti de origine străină, Trapizanni şi Brhöm, veniţi de la Paris cu un capital de 50 de galbeni, au deschis la Bucureşti, pe strada Apolodor, un magazin de instrumentar chirurgical şi de piese prefabricate pentru confecţionarea protezelor şi ortezelor, în marea lor majoritate importate. Cei doi tehnicieni lucrau şi pentru spitalele Eforiei.
     În anul 1905, îşi începe activitatea primul chirurg ortoped român, dr. Ion Ghiulamila. Absolvent al Facultăţii de Medicină din Bucureşti, s-a specializat în ortopedie la Berlin, sub îndrumarea celebrului ortoped Albert Hoffa, în acelaşi timp studiind şi biomecanica aparatului locomotor sub îndrumarea anatomiştilor Heinrich Waldeyer şi Rudolf Virchow. Întorcându-se în ţară, dr. Ion Ghiulamila îşi organizează, cu capital propriu, în anul 1905, pe strada Brezoianu din Bucureşti, un institut de ortopedie. Structura acestei prime unităţi de ortopedie şi traumatologie din România cuprindea o mică sală de operaţii, un cabinet de radiologie, o sală de gimnastică medicală, masaj şi fizioterapie, o sală pentru gips şi un atelier de orteze şi proteze. Pentru cazurile ce necesitau intervenţii chirurgicale, pacienţii erau internaţi şi operaţi la sanatoriul profesorului Gerota. În anul 1910, dr. Ion Ghiulamila o tratează pe principesa Elisabeta pentru o fractură complexă a piciorului (accident de sport). Rezultatul acestui tratament este excelent şi, astfel, medicul devine ortopedul casei regale.
     În anul 1920, se deschide la Cluj primul spital public de ortopedie din ţară, condus de dr. Alexandru D. Rădulescu. Spitalul ,,Regina Maria“ avea 120 de paturi, două săli de operaţie, o complexă aparatură de mecanoterapie activă şi pasivă, laborator clinic, sală de electrofizioterapie, atelier de ergoterapie, o şcoală primară, terase deschise şi semideschise pentru helioterapie. Era un spital modern pentru acele timpuri. Activitatea profesională a lui Alexandru D. Rădulescu este remarcabilă încă de la începutul activităţii sale la Cluj. Începând cu anul 1919, a executat primele operaţii din ţara noastră pentru tratamentul morbului Pott, folosind procedeul său cu grefon costal autogen. În 1921, rezultatele postoperatorii şi descrierea proce­deu­lui apar în Franţa, în Presse médicale, prin articolul intitulat „Sinostoză vertebrală cu transplant costal în morbul lui Pott“. În anul 1922, un comentariu din Presse médicale afirma: ,,Este un procedeu simplu, care poate fi executat în orice ocazie, chiar dispunând de un instrumentar obişnuit. Numai prin faptul că a pus la îndemâna chirurgilor din toată lumea un astfel de procedeu, distinsul chirurg român merită toată lauda“.
     La Timişoara, stăruinţele de a găsi o documentaţie legată de apariţia specialităţii noastre în practica medicală au făcut să descoperim un material documentar extrem de interesant, referitor la existenţa unui specialist în chirurgie şi ortopedie, ce îşi desfăşura activitatea într-un cabinet privat, în Piaţa Sf. Gheorghe – este vorba de dr. Nikolaus Hoffmann. Materialul descoperit de noi este tipărit în anul 1925. Din acest documentar, rezultă că, la cabinetul doctorului Hoffmann, se practicau tratamente ortopedice pentru o gamă întreagă de afecţiuni: luxaţia congenitală de şold, scoliozele, cifozele, piciorul strâmb congenital, TBC osteoarticular, cura chirurgicală a hallux valgusului. Cabinetul dispunea de un serviciu de radiologie şi de un atelier de corsete şi proteze.
     Trebuie menţionat că, până în 1950, când a fost înfiinţată Clinica de ortopedie şi traumatologie din Timişoara, asistenţa de traumatologie a fost asigurată aproape în totalitate de Clinica de chirurgie a Spitalului Bega, condusă de dr. Aurel Cîndea, apoi de prof. dr. Ion Mureşan.
   Tot în activitatea de documentare privind istoricul specialităţii noastre, am descoperit un număr din mai-iunie 1937 al prestigioasei reviste franceze Technique chirugicale, ce apărea la Paris, sub redacţia unor nume prestigioase ale medicinii de atunci. Ceea ce mi-a atras în mod deosebit atenţia este faptul că întreg numărul este scris de medici din România. De asemenea, se reţine faptul că două dintre cele patru articole sunt de traumatologie-ortopedie. Dr. Al. Pop prezintă un procedeu personal pentru tratamentul chirurgical al luxaţiei traumatice a capului cubital, iar dr. E. Christide prezintă, de asemenea, un procedeu original de tarsectomie dorsală, pentru piciorul strâmb equin. Considerăm că este extrem de onorant pentru istoricul specialităţii noastre, ca, într-o revistă de largă circulaţie, să fie prezentate două tehnici chirurgicale ortopedice originale.
     Studiind revistele străine de specialitate, am descoperit în Revue d’orthopédie nr. 6/1947 un articol extrem de interesant (o prezentare de caz) semnat de dr. Pius Brânzeu şi dr. L. Roth. Se prezenta un caz de luxaţie supraglenoidiană veche de umăr, complicată cu osteom paraarticular. Acest articol vine să confirme activitatea importantă pe care au avut-o chirurgii generalişti în rezolvarea leziunilor traumatice ale aparatului locomotor şi, de asemenea, prestigiul de care se bucură Şcoala timişoreană de chirurgie.
 

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 180 de lei
• Digital – 115 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC