Îmi amintesc de acea zi mohorâtă, cu puține chemări, în care
directorul a primit un telefon de la un prieten, medic și el, care îl ruga să-i
trimită de urgență o mașină cu asistent, pentru că un bun prieten a făcut un
accident vascular și trebuie dus de urgență la spital. Ajunsă la caz, doctorița
B a fost întâmpinată de soție și de o fată care plângeau și a fost condusă în
bucătărie. Acolo se afla un bărbat căzut pe spate care ținea strâns toarta unei
căni albe, horcăind, cu o cianoză din ce în ce mai intensă. Atunci când
atmosfera devenea mai mult decât tensionată, medicul a emis cea mai stranie
cerere: „Vă rog să-mi dați o lingură de lemn!“. Soția se conformează, iar
doctorița i-o smulge din mână, se așază în genunchi lângă bolnav și,
introducând coada lingurii în gură, reușește să învingă contractura
maseterilor, iar cu degetele scoate, cu greutate, proteza inferioară, blocată
în faringe. Cianoza devenea din ce în ce mai puțin evidentă, iar bolnavul a
deschis ochii și a întrebat: „Ce s-a întâmplat?“. Stop cadru. Salvaristă de
peste 20 de ani, doctorița îi spune că a mai avut două cazuri asemănătoare, iar
pacientul care are accident vascular cerebral nu ține o cană în mână. Bolnavul,
solicitând un tratament, a primit indicația de a suge faringosept de trei ori
pe zi și de a-și cumpăra Corega.
Sigur că nu primești întotdeauna cazuri dramatice. Pe o fișă
scria: bărbat, 96 de ani, febră, tuse chinuitoare. Ajunsă la caz, doctorița
bate la ușă și aude: „Intră, e deschis“. În pat stătea un bărbat frumos,
relativ slab, cu ochii albaștri iscoditori, cu un păr alb-argintiu bogat. „Nu
am dormit toată noaptea, am avut 39 de grade și tușesc rău“, spune acesta. După
ce îl consultă și îi spune că are pneumonie și că la vârsta lui trebuie
internat, bătrânul răspunde că nu are de fapt 96 de ani, ci 104: „Mi-a spus un
prieten că peste 100 de ani nu mai vine salvarea, eu am ieșit din spital acum o
săptămână“. Dorind să afle motivul internării, doctorița află că bătrânul nu
mai știe, iar biletul de ieșire nu e de găsit: „Mi-au făcut analize, ziceau că
sunt bune, dar când îmi luau tensiunea dădeau din cap îngrijorați și spuneau că
o am prea mare pe aia mică“. Doctorița tușește în sec, abținându-și hohotul de
râs, și îi spune: „Vă fac internarea. Ce viață ați avut! 104 ani, ați trecut
prin trei războaie“. „De ce trei? Doar cel din 1877, copil de trupă, la
celelalte două nu m-au luat că eram prea în vârstă“, răspunse bătrânul.
