E o mlaştină etică. Uneori, atunci când
aplici regulile ţărilor bogate în regiunile aflate într-o stare intermediară,
cum este România, te trezeşti prins într-o astfel de mlaştină. Una dintre cele
mai mari companii farmaceutice din lume, GlaxoSmithKline, a anunţat că nu va
mai finanţa participarea medicilor la conferinţe şi nici nu-i va mai plăti
pentru a ţine seminarii. çntregul context internaţional – complicat şi umbros –
îl găsiţi explicat în pagina 4 din acest număr, dar în România, unde măsura va fi aplicată începând cu 2014,
efectele creează situaţii cu un potenţial complicat.
De ce? Mulţi medici frecventează conferinţele
europene sau internaţionale cu ajutorul sponsorizărilor industriei
farmaceutice. Atâta timp cât asta nu influenţează tipul de medicament prescris
pacientului, nu ar exista nicio problemă. Plecăm de la premisa bunei-credinţe în
cazul majorităţii medicilor şi privim către celălalt actor al procesului:
companiile farmaceutice. Avem de-a face cu o industrie care a plătit (doar)
guvernului american, în ultimii trei ani şi jumătate, amenzi în valoare totală
de 18 miliarde de dolari. Peste jumătate dintre aceste amenzi au fost acordate
pentru nereguli cu privire la promovarea ilegală a unor produse şi la supraîncărcarea
programelor guvernamentale pentru medicamente. Aceste practici ilegale s-au
repetat de-a lungul anilor, cele mai amendate companii fiind chiar GSK, dar şi
Pfizer (sursa: BMJ 2013; 348. Sidney M. Wolfe).
Statele Unite au reguli foarte riguroase în
această privinţă, urmând ca noi condiţii de transparenţă să intre în vigoare în
acest an. Totuşi, concluzia este tristă: „Se pare că, pentru anumite companii,
astfel de derapaje penale şi civile au devenit parte a modelului lor de
afaceri“ (sursa citată). Statele Unite nu sunt singura ţară unde apar aceste
practici: uriaşul scandal de mită în care a fost implicată în China compania
GSK este de notorietate, dar şi cazul Pfizer implicat în cazuri de mită în
Bulgaria, Rusia sau Serbia.
Avem, aşadar, de-a face cu o industrie în
care practicile gri apar relativ frecvent. Efectul se traduce şi într-o
pierdere importantă de capital de încredere la nivelul pacienţilor. Imaginea
industriei farmaceutice, în general, a fost gros murdărită de cazurile de corupţie
şi practicile ilegale din ultimii ani. çn acest context, mizând în continuare
pe prezumţia de onestitate a medicilor, putem intui ispitele masive la care aceştia
au fost şi sunt expuşi. Cum puţini dintre noi au vocaţie de sfânt, un mecanism
care să protejeze onestitatea medicilor (indirect având rol benefic şi asupra
pacienţilor) este binevenit.
Motivele pentru care compania GSK doreşte să
introducă schimbările mai sus-menţionate devin astfel irelevante. Atât
eventualele laude, cât şi inevitabilele suspiciuni cu care această mişcare a
fost întâmpinată deviază dezbaterea într-o zonă importantă dintr-o perspectivă
corporatistă, dar nu şi din cea a medicilor şi pacienţilor. E bine că o legătură
cu potenţial de vinovăţie atât de crescut va fi de acum imposibilă. E bine că
transparenţa va deveni o regulă în acest domeniu. Deşi în România mai avem de aşteptat
până în 2016, când sponsorizările şi cheltuielile legate de congrese vor fi făcute
publice de companiile farma, conform promisiunilor Asociaţiei Române a Producătorilor
Internaţionali de Medicamente.
Dar ce se va întâmpla cu medicii din ţările
mai puţin bogate (e şi cazul României) care, în lipsa sponsorizării companiilor
farma, nu vor mai putea participa la congresele europene sau internaţionale?
Soluţia e simplă şi deja recomandată de organizaţiile profesionale din anumite ţări
UE: crearea unui fond de burse pentru susţinerea participării medicilor de
fiecare comitet ştiinţific al unui congres. Criteriile de acceptare pot fi
competitive sau bazate pe salariul mediu din ţara de provenienţă. Decizia
selectării ar aparţine corpului medical în exclusivitate, nu unui reprezentant
cu interese comerciale.
Doar că, în lipsa aplicării rapide a unui astfel de
mecanism, pentru o parte dintre medicii români, aceia oneşti, generalizarea
propunerii GSK va aduce o scădere rapidă a accesului la reţelele ştiinţifice
internaţionale. Ceilalţi medici, cei care nu au probleme cu mustrările de conştiinţă,
se vor descurca într-un anume fel. Aşa cum au făcut-o şi până acum.
