Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  OPINII

Managementul durerii și îngrijirile paliative

Viața Medicală
Dr. Cornelia Maria GLODEANU vineri, 3 martie 2017

   Personalități de renume din aria oncologiei naționale și internaționale s-au întâlnit la Iași, la Conferințele Institutului Regional de Oncologie Iași – CONFER, cu scopul de a împărtăși unii altora din experiența profesională și din ideile acumulate de-a lungul multor ani de studiu și practică. Programul științific al evenimentului a inclus prezentări orale, sesiuni de postere și dezbateri axate pe ultimele descoperiri în domeniul biologiei tumorale, prevenției, diagnosticului, tratamentului regional și sistemic, dar și al îngrijirii paliative a bolnavului de cancer. Printre invitați s-au aflat prof. dr. Ostin Mungiu și dr. Vladimir Poroch.

 

Algoritmii durerii

 

     Expert în problema durerii și autor al unui număr impresionant de cărți referitoare la aceasta, profesorul Mungiu a reamintit celor prezenți că există mai multe tipuri de durere, printre care durerea fizică și durerea socială. Căutând să explice noțiunea de durere socială și cum apare ea, acesta a enumerat factorii ce o provoacă, printre care regăsim: stresul cotidian, teama de schimbare, grijile financiare, lipsa suportului emoțional, izolarea, depresia. Progresele științifice din ultimii ani au relevat că pentru ambele tipuri de durere – cea fizică și cea socială – există substraturi anatomice comune, care se reflectă în aceeași zonă a creierului. Ceea ce le diferențiază, totuși, este faptul că durerea socială nu cedează la analgezicele obișnuite, terapia antidepresivă fiind adevărata soluție pentru ea. Ce s-ar putea face în terapia durerii sociale? „Există lucruri ce țin mai puțin de medic și mai mult de societate. Este necesară implementarea unei legislații protecționiste, pentru a preveni atât durerea fizică, cât și durerea socială”, afirmă profesorul. Există strategii și programe de prevenire și tratament al durerii, care ar putea fi aplicate, de la crearea de condiții la locul de muncă care să nu genereze durere – precum poziția pe scaun –, până la crearea unui climat deschis și primitor, care promovează afirmarea individuală și oferă un scop întregii activități a angajatului.
     Un aspect ce necesită rezolvare presupune împiedicarea transformării durerii acute în durere cronică. Mesajul Asociației de Algeziologie, exprimat de profesorul Ostin Mungiu, este un îndemn la luptă împotriva durerii. Acesta a propus și un algoritm, care începe cu medicul de familie, care poate trimite bolnavul la investigații sau îl poate trata, dacă poate. Dacă nu, are datoria de a-l îndruma către un medic specialist – după caz: reumatolog, neurolog, neurochirurg, oncolog, chirurg –, care va identifica cauza durerii și o va trata. Problema e că algeziologul și psihologul din această schemă nu apar în mod obișnuit în drumul pe care un pacient cu durere cronică îl parcurge în țara noastră. Încercând să privim aceste lucruri din perspectivă europeană, vom observa că în Germania există 1.400 de specialiști algeziologi, în Israel și în Italia algeziologia se predă de mai bine de 35 de ani ca disciplină obligatorie, iar în Olanda și țările scandinave, specialiștii în durere se formează într-un an, în timp ce la noi abia există un opțional de algeziologie. Se impune astfel un cadru academic unitar în predarea algeziologiei în toată țara, formarea de specialiști și dezvoltarea infrastructurii necesare: cabinete, centre, spitale și, evident, voință politică, consens parlamentar, pentru ca această schimbare să poată avea loc, conchide profesorul Mungiu.

 

Costurile durerii

 

     Un alt subiect abordat în cadrul conferinței, important atât pentru pacient, cât și pentru sistemul medical și economic al țării, a vizat recunoașterea durerii ca boală cronică. Sunt mai multe aspecte esențiale ce merită precizate. În România, necesitatea existenței unor strategii de prevenire a durerii cronice se face resimțită din ce în ce mai mult. Acest lucru ar aduce beneficii reale statului, prin creșterea economiilor și prin scăderea cheltuielilor legate de tratament. „Durerea și terapia acesteia au un aspect financiar. Ele costă. Aceste costuri pentru societate sunt generate atât la locul de muncă, cât și de acasă”, a afirmat profesorul.
     Atât absenteismul, cât și prezenteismul, dar fără randament, cu scopul trecerii zilei și remunerării consecutive, generează costuri pentru societate, pentru sistemul medical. „În SUA, pentru a aduce înapoi la lucru un om operat de hernie de disc, costurile sunt, în medie, 200.000 de dolari. Pe când, dacă e îngrijit într-un centru de îngrijire a durerii, revenirea la lucru necesită numai 15.000 de dolari”. La noi, probabil, nimeni nu s-a gândit la aceste aspecte financiare. Sistemele de asigurare din multe țări au un punct de vedere limitat în recunoașterea durerii cronice ca boală în sine. Profesorul Ostin Mungiu a luptat, de-a lungul anilor, atât din postura de consilier european, cât și din postura de profesor universitar, să facă în așa fel încât durerea cronică să fie recunoscută ca boală în sine în România. În mai multe țări s-a realizat această schimbare, durerea cronică fiind trecută în nomenclator, medicația necesară fiind suportată parțial sau total de stat, însă la noi nu s-a implementat acest lucru.
     În continuare, s-a readus în discuție o problemă actuală a sistemului medical românesc: prescrierea de opioide. În cazul unei dureri cronice, care nu cedează la analgezicele obișnuite, opioidele reprezintă o alternativă demnă de luat în considerare. Îndemnul oferit tuturor medicilor este de a nu se teme să prescrie opioide. Adicția nu apare la toți pacienții. Una din modalitățile practice prin care se poate evidenția acest risc este un examen psihologic specific, care va arăta care sunt pacienții predispuși să dezvolte dependență și cei care nu prezintă acest risc. Opioidele nu provoacă dependență când se recomandă unui pacient cu dureri, căci acesta va lua opioidul pentru a-i calma durerea, nu pentru „plăcere”. Doar în momentul în care durerea dispare și pacientul continuă să ia opioidul se instalează dependența. Din acest motiv, este foarte importantă supravegherea periodică a pacientului căruia i s-au prescris opioide.

 

Medicina de sprijin

 

     Îngrijirile paliative reprezintă o ramură importantă a medicinii, fără de care viața pacienților cu boli cronice, nu neapărat oncologice, ar fi extraordinar de dificilă. Puși față în față cu un diagnostic sumbru, neașteptat, pacienții pot suferi adevărate depresii, își pierd sensul existenței. Aici intervin îngrijirile paliative, care folosesc o abordare personalizată, centrată pe pacient și pe nevoile lui. Paliația, după cum precizează și reprezentanții OMS, trebuie să fie folosită de la începutul evoluției bolii, concomitent cu alte terapii menite să prelungească viața pacientului. Prin urmare, în asistența pacienților oncologici incurabili în stadiu avansat nu trebuie să existe o tranziție de la oncologie la paliație, ci o adaptare continuă sau o schimbare de obiective. Atât pacienții oncologici, cât și familiile lor, au reală nevoie de acest tip de îngrijiri, care presupun o abordare holistică, realizată de o echipă interdisciplinară. Aceasta oferă îngrijiri pacientului din punct de vedere fizic, psihic, social, spiritual. Scopul principal este asigurarea calității vieții bolnavului și oferirea de sprijin familiei.
     Pornind de la acest subiect, s-a remarcat prezentarea susținută de dr. Vladimir Poroch, care a propus „crearea la nivelul județului Iași a unui protocol de management al pacienților cu cancer avansat care necesită îngrijiri paliative”. Medicul ieșean a adus în discuție proiectul „Crearea unui sistem național de evaluare a serviciilor de îngrijiri paliative pentru grupurile vulnerabile”, derulat în perioada 8 iunie 2015–16 mai 2016, de Hospice Casa Speranței în parteneriat cu Institutul Regional de Oncologie Iași și Spitalul Municipal Câmpia Turzii. Acest proiect a avut ca scop îmbunătățirea accesului la servicii specializate de îngrijire pentru persoanele care suferă de afecțiuni incurabile. De asemenea, s-a concentrat și asupra dezvoltării unor mecanisme de evaluare și asigurare a calității și accesibilității grupurilor vulnerabile la aceste servicii.

 

Îngrijire acasă și la spital

 

     Beneficiile îngrijirii paliative, atât pentru bolnav, cât și pentru familia acestuia, sunt de necontestat. O pacientă beneficiară a acestui proiect a declarat: „Medicul de familie mi-a spus că soțul are cancer și m-a învățat cum să vorbesc cu el, cum să îi dau medicamentele. A venit acasă să vorbească cu el și a mers la el în spital, când a fost internat”. Pe de altă parte, medicii de familie consideră că „acest proiect poate dovedi că putem aduce liniște, siguranță și speranță pacienților oncologici și familiilor lor, în afara spitalului, la ei acasă, prin medicul de familie, chiar și dacă aceștia nu locuiesc într-un oraș”. Iar din perspectivă economică și comunitară, conf. dr. Daniela Moșoiu, coordonatoarea proiectului, menționează că „îngrijirea în comunitate, prin medicul de familie, a pacientului oncologic cu nevoi necomplexe, cât timp starea sa este stabilă, duce la degrevarea îngrijirii spitalicești, deci la folosirea mai eficientă a contribuțiilor cetățenilor la bugetul de sănătate”.
     Aproape 150.000 de pacienți au nevoie anual de îngrijiri paliative, dintre care aproximativ 60.000 sunt pacienți oncologici, a mai menționat dr. V. Poroch. În prezent, în jur de 580 de medici de familie sunt instruiți pentru abordarea paliativă, dintre care 430 la nivel național și 150 în județele-pilot: București, Iași, Brașov și Cluj.
     O altă dezbatere care a fost adusă în atenția publicului s-a referit la un proiect prezentat la Iași, la 21 octombrie 2016, în Amfiteatrul Institutului Regional de Oncologie. La întâlnire au participat principalii actori implicați în îngrijirea paliativă la nivelul județului Iași: asociații profesionale medicale, fundații, medici oncologi și de îngrijire paliativă și alții. Scopul dezbaterii a fost de a oferi un cadru de consultare și discuții, de a facilita schimbul de opinii, experiențe sau aspirații și de a identifica soluțiile practice aplicabile la nivel local pentru gestionarea pacienților cu cancer avansat care necesită îngrijire paliativă. Prezentând progresele acestui proiect, dr. Vladimir Poroch a amintit celor prezenți că formarea personalului necesar serviciilor de îngrijiri paliative este un proces continuu. În acest sens, se desfășoară cursuri postuniversitare (pentru medici) și cursuri acreditate OAMGMAMR (pentru asistente medicale) de câteva ori pe an. De asemenea, în cadrul Compartimentului „Îngrijiri paliative” al Institutului Regional de Oncologie Iași, personalul beneficiază de training continuu, inclusiv testări periodice, prelegeri, prezentări de caz și workshopuri unde invitații abordează diferite teme de interes. Un exemplu de astfel de curs este PEPNER – „Abordarea durerii la pacienții cu cancer din îngrijirea paliativă pentru medicii de familie”, încheiat în luna noiembrie a anului trecut, la care au participat gratuit peste o sută de medici de familie din nord-estul țării, fiind finanțat printr-un grant de Asociația internațională pentru studiul durerii (IASP). Unul din planurile de viitor este continuarea lucrului în cadrul proiectului Academiei europene de îngrijiri paliative (EUPCA) prin finalizarea „noului protocol de management al cazurilor de paliație pentru pacienții cu cancer avansat la nivelul județului Iași”.
     În urma acestor prezentări și discuții, răzbate o idee clară: pacienții nu au nevoie doar de doctori, ei au nevoie de medici cu vocație, care pun pe primul plan starea de bine a celui care suferă și care luptă, prin diferite căi, să îi îmbunătățească acestuia calitatea vieții.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 180 de lei
• Digital – 115 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC