Cartea Geschäftsmodell
Gesundheit. Wie der Markt die Heilkunst abschafft
(Sănătatea ca model de afaceri. Cum distruge piața arta
vindecării) a apărut recent la editura Suhrkamp, una dintre cele
mai importante din Germania. Pe coperta lucrării, un potențial
bioelectric este precedat de simbolul monedei euro. Mottoul cărții
este ales dintr-o declarație a marelui cardiolog american Bernard
Lown: „În clipa în care îngrijirea medicală va servi profitul,
nu va mai fi adevărată îngrijire“. Germania este țara care a
introdus, încă din secolul XIX, sistemul asigurărilor de sănătate
din care s-a format și sistemul în care lucrăm noi în prezent.
Introducerea acestuia a decurs din cele mai bune intenții și din
nevoia unei atitudini umaniste față de bolnavi. Dar așa cum noi ne
plângem, pe bună dreptate, de sistemul nostru sanitar, privind cu
invidie la țările puternice din centrul și vestul Europei, medicii
de acolo sunt la rândul lor nemulțumiți. Iar una dintre probleme,
dezbătută de cartea de față, este pierderea capacității de
exersare a profesiei după normele râvnite din cauza unor
constrângeri mercantile.
Giovanni
Maio
este profesor de etică medicală la universitatea „Freiburg“, cu
o solidă pregătire în filosofie. Prestigiul său este demonstrat
de faptul că este consilier pe probleme de etică al guvernului
federal, al „Colegiului federal al medicilor“ și al „Conferinței
episcopilor din Germania“. Observând dezvoltarea impetuoasă a
medicinii în lume, Germania fiind un model pentru majoritatea
celorlalte țări, autorul a remarcat că modelul de evoluție al
acesteia urmează principiile industrializării și al producerii de
profit. Cartea de față face parte dintr-o serie de lucrări de
filosofia medicinii publicate de editura Suhrkamp. Aceasta pledează
contra gândirii economice în medicină și împotriva abordării
pacienților ca simpli clienți.
Este adevărat că tot mai des
decizia medicală se ia pe baza considerentelor economice. Motive
sunt: creșterea costurilor, creșterea așteptărilor
contribuabililor (nu i-am numit pacienți), scăderea nivelului de
trai al unui sector tot mai mare al populației, care devine astfel
dependent de asistența socială, creșterea duratei vieții cu
morbiditatea inerentă acelei vârste, criza economică de la
sfârșitul deceniului trecut care a determinat regândirea
aspectelor economice etc. Teza acestei cărți ilustrează
comportamente lipsite de empatie chiar în țara unde medicina
psihosomatică este cel mai dezvoltată! Rezultă că mai sunt multe
de făcut pentru a reda medicinii independența față de factorii
constrângători ai eficientizării și profitului.
Autorul recunoaște dezvoltarea
impetuoasă a medicinii (mai mult a tehnicii decât a artei) și
recunoaște costurile tot mai impozante pe care le generează
progresul tehnic în domeniul sănătății. Nu este însă de acord
cu eficientizarea actului medical pe seama bunăstării omului
bolnav: reducerea paturilor, reducerea timpului de spitalizare,
reducerea rambursării unor metode curative sau de recuperare,
prescrierea medicamentelor ieftine, nu întotdeauna la fel de bune ca
originalele mai scumpe, atitudinea caselor de asigurări germane în
decizia privind îngrijirea bolnavilor care necesită fonduri mari.
Necesitatea
gândirii economice este acceptată de autor și prezentată bona
fide
chiar de la începutul cărții. Giovanni Maio observă cum economia
nu mai deservește medicina, ci a preluat rolul coordonator în
sistemul sanitar. Astfel, îngrijirea devine ajustată după tipul
bolii, atenția acordată unui pacient depinzând de modul în care
acesta prezintă o formă sau alta a aceleiași boli, care este
codificată și tratată după ghiduri standard. Acest mod de a gândi
are partea sa bună: evită abuzurile din sistemul sanitar, dar
conduce la un mod de gândire economic, care nu ar trebui să
intervină, după opinia autorului, în îngrijirea bolnavilor.
Factorul economic este cel care decide și această presiune poluează
relația medic–pacient. Autorul consideră că medicii sunt
obligați să respecte imperativul economic pentru că la rândul lor
sunt forțați de aparatul administrativ să se încadreze în bugete
limitate, decise de economiști.
Consecințele acestui sistem sunt:
desolidarizarea de unii pacienți, utilizarea unor metode diagnostice
și terapeutice mai ieftine în pofida alternativelor, reducerea de
personal medical și supraîncărcarea acestuia – ceea ce duce la
frustrare sau chiar la erori de practică din cauza suprasolicitării.
O altă consecință este dezumanizarea: prin refuzul din motive
economice a unor solicitări ale pacienților, prin scurtarea duratei
alocate acestora, prin accentul pus pe evaluarea de laborator și
paraclinică și pierderea simțului medical prin lipsa de exersare a
diagnosticului clinic.
O foarte bună observație a
autorului, de mare actualitate și în țara noastră, este „crearea
unei culturi a neîncrederii“. Pacientul nu mai are încredere în
medic, nici în sistemul sanitar văzut în ansamblu; medicul nu are
încredere în pacient, nici în autoritatea ierarhică; imaginea
personalului medical devine peiorativă.
Soluțiile propuse de Giovanni Maio
sunt: eliberarea medicinii de „corsetul“ economic, acordarea unor
puteri de decizie sporite personalului medical, implicarea
pacienților în măsuri preventive, responsabilizarea personalului
medical, alianța medic–pacient. Sunt problemele dezbătute de
autor reale și în alte țări decât Germania? Desigur, de aceea
credem că această carte ar trebui tradusă și în românește.
Confrații ar vedea că nu sunt singuri cu frustrările lor, ar
înțelege mai bine starea de fapt și ar reflecta la soluții. Iar
cei responsabili de finanțarea sistemului sanitar ar vedea cum se
pot găsi soluții la probleme comune.
