Folosită tot mai rar, fapt deloc întâmplător,
expresia „multum in parvo“ – mult în puţin – ajunge la noi de la Pitagora, care
îşi îndemna învăţăceii: „Nu spuneţi puţin în multe cuvinte, ci mult în puţine
cuvinte“. Valentina Veselovschi Buşilă
ţine seama de acest precept şi oferă în Dicţionar explicativ pentru vizitatorul de
muzeu, apărut la Editura Etna, anul trecut, o pildă demnă de toată
admiraţia şi, de ce nu, de urmat. Singulară în ambientul nostru editorial,
lucrarea este în egală măsură necesară şi utilă: necesară – ţinând seama de
faptul că muzeele sunt instituţiile în care trecutul devine transparent
prezentului, oferind o tematică mereu mai bogată şi diversă, asociată cu o
activitate pe măsură, şi fiind, nu o dată, laboratoare şi chiar centre de
cercetare; folositoare – pentru că facilitează trecerea de la imaginea
exponatului spre cunoaşterea şi înţelegerea lui, prin situarea într-un cadru
intelectual elevat. Cu o condiţie sine
qua non – să cunoşti conceptele specifice prin care necunoscutul sau puţin
cunoscutul să fie transparent judecăţii critice, îndemnând spre concluzii
pertinente. Aşa fiind, dr. Virgil Ştefan Niţulescu, preşedintele Comitetului naţional
român al Consiliului internaţional al muzeelor, este deplin îndreptăţit să
afirme în Cuvânt înainte că această
carte ar trebui să se afle „în rucsacul oricărui vizitator de muzee din România
sau din lumea întreagă, pentru că sfera de cunoştinţe pe care această carte le
oferă este imensă“.
Valentina
Veselovschi Buşilă mărturiseşte că a elaborat această lucrare pentru a găsi răspuns
la întrebarea: „De ce iubim muzeele şi monumentele?“ – o întrebare atât de
simplă, încât pentru mulţi nu mai are vreo semnificaţie, câtă vreme important
este să vizitezi pur şi simplu un muzeu sau altul, să petreci un timp prin sălile
lui, să pleci îmbogăţit cu noi informaţii, cunoştinţe, idei sau cu amintiri
care ţi-au schimbat starea de spirit. Cu eleganţă şi discreţie, autoarea invită
cititorul să răspundă singur la această întrebare, nu înainte de a-i dărui
acest ghid conceptual la care să poată apela când are nevoie de clarificări.
Prezentaţi după rigorile genului, pornind de la etimologie, mulţi dintre
termeni sunt situaţi într-un orizont generos de informaţii şi semnificaţii, şi
reţinem doar textele despre acvilă, biserica de lemn, moneda pe teritoriul Ţărilor
Române sau despre marca poştală, mănuşă, suprarealism ş.a. Desigur, sunt multe
cuvinte cunoscute din viaţa de zi cu zi, dar şi unele mai puţin folosite sau
intrate de curând în vocabularul de specialitate. Un exemplu semnificativ îl
oferă termenul de sociomuzeologie, „disciplină care se concentrează pe colecţiile
de obiecte provenind din patrimoniul personal al fiecărei fiinţe umane, urmărind
dezvoltarea şi amenajarea spaţiului urban şi social.“ Un altul este cel de
ecomuzeologie, care desemnează „realităţile urbane şi rurale atât din ţările
dezvoltate, cât şi din cele care luptă pentru dezvoltarea lor socio-economică“.
Termenul se înrudeşte cu „ecomuzeu“, un nou tip de muzeu „care urmăreşte
dezvoltarea socială şi economică a unei comunităţi pe un teritoriu anume,
promovând toleranţa, coabitarea, armonia socială, respectarea mediului
ambiant“.
Caracterul
aproape enciclopedic al lucrării se explică prin multitudinea şi diversitatea
tipurilor de muzee, fiecare cu un specific propriu, într-o alcătuire
interdisciplinară pentru ceea ce cuprinde domeniul mai amplu al umanioarelor –
istorie, arheologie, literatură, arte plastice ş.a. În această diversitate
simfonică, unitatea este dată de erudiţia cu care autoarea şi-a înţeles
misiunea pe care şi-a asumat-o, de a răspunde la întrebarea simplă: „De ce
iubim muzeele?“. Păstrându-ne în tonul simplităţii, am propune un răspuns:
pentru că dau seama de neostoita sete de cunoaştere a omului despre care Blaise
Pascal scria că „nu este decât o trestie gânditoare“. Parcurgând această
lucrare putem spune, împreună cu savantul gânditor: „Nu este nevoie ca
universul întreg să se înverşuneze împotriva lui pentru a-l zdrobi. Un abur, o
picătură de apă e de ajuns pentru a-l ucide. Dar chiar dacă universul întreg
l-ar zdrobi, omul tot ar fi mai nobil decât cel care îl ucide…“
„Dicţionarul
explicativ pentru vizitatorul de muzeu“ este o carte de vizită a nobleţei
omului conştient că pentru a se afla pe sine trebuie să străbată întreaga lume.
