Deși este un virus cunoscut de decenii, VSR continuă să provoace forme severe de boală la sugarii foarte mici, iar dinamica prezentărilor în serviciile de urgență și terapie intensivă arată că povara clinică nu s-a diminuat. Evoluția rapidă și imprevizibilă a bolii, absența unui tratament antiviral specific și vulnerabilitatea extremă a sugarilor foarte mici transformă infecția cu VSR într-o urgență medicală care solicită vigilență maximă din partea medicilor. 

În acest context, prevenția devine un pilon strategic al managementului modern al infecției cu VSR. Totodată, experiența medicilor care gestionează formele severe este crucială pentru înțelegerea adevăratei poveri clinice. Pentru a contura o imagine clară a realităților din practica pediatrică românească, am purtat un dialog cu doamna prof. dr. Anca Drăgănescu, medic primar pediatru, specialist boli infecțioase la Institutul Național de Boli Infecțioase „Prof. Dr. Matei Balș” din București.

1.    Care este impactul real al VSR în practica pediatrică din România?

Infecția cu virusul sincițial respirator reprezintă o problemă majoră de sănătate publică în rândul populației pediatrice, fiind una dintre cele mai frecvente cauze de spitalizare prin infecții de tract respirator inferior la sugar și copii mici, la nivel global. Dinamica prezentărilor în serviciile de urgență și terapie intensivă arată faptul ca impactul clinic al bolii rămâne ridicat (1).

Supravegherea circulației VSR, determinarea poverii bolii exprimată prin numărul de cazuri spitalizate și impactul asupra populației la risc au un rol important în managementul măsurilor de prevenție.

Majoritatea copiilor cu vârsta sub 2 ani au avut cel puțin o expunere la VSR, însă spectrul clinic al infecțiilor este variabil, de la manifestări clinice ușoare în contextul afectării tractului respirator superior până la forme severe de bronșiolită și pneumonie (2,3).

Un studiu al European Health Management Association (EHMA) din 2022 evidențiază că VSR este principala cauză de bronșiolită și pneumonie la sugari, fiind responsabil pentru aproximativ 63% dintre infecțiile respiratorii acute la această grupă de vârstă (3).

Analiza OMS din 2025 subliniază transmisibilitatea ridicată a VSR cu un R0 estimat între 4 și 6, ceea ce explică răspândirea rapidă în comunitate și, prin urmare, dificultatea controlului transmiterii infecției la sugari (4).

2.    De ce rămâne VSR o urgență majoră, în ciuda progreselor medicale?

Infecția cu VSR continuă să fie o urgență pediatrică din cauza particularităților clinice la sugari, fiind asociată cu un risc semnificativ de progresie rapidă către insuficiență respiratorie, hipoxemie și chiar deces. Inflamația bronhiolară determinată de VSR produce obstrucție difuză, iar sugarii nu dispun de rezerve fiziologice pentru a compensa această deteriorare respiratorie. Evoluția clinică poate fi rapid nefavorabilă, necesitând suport respirator avansat (oxigenoterapie cu debit crescut, ventilație non-invazivă sau invazivă). În plus, majoritatea cazurilor severe apar la copiii fără comorbidități, ceea ce face prevenția și monitorizarea dificilă. Aceste caracteristici, combinate cu rata ridicată de transmisibilitate a virusului, explică de ce VSR rămâne o urgență majoră, în ciuda progreselor în managementul suportiv.

În absența unei terapii virale specifice, managementul bolii rămâne predominant suportiv, constând în oxigenoterapie, susținerea funcției respiratorii, hidratare (5).

3.    Ce categorii de copii sunt cel mai afectate?

Riscul de progresie spre boală severă îl au în principal sugarii cu vârsta sub 6 luni, în special cei sub 3 luni și copiii cu factori de risc precum prematuritatea, boala pulmonară cronică, cardiopatii congenitale.

Vârsta mică reprezintă un important factor de risc, majoritatea spitalizărilor prin infecții cu VSR fiind înregistrate în primele 3 luni de viață, conform American Academy of Pediatrics.

De menționat că deși prezența comorbidităților crește suplimentar riscul de boală severă, majoritatea cazurilor de bronșiolită severă apar la sugarii născuți la termen anterior sănătoși (6).

Studiile și observațiile clinice arată că vârsta mică este principalul determinant al severității, ceea ce explică de ce prevenția universală este esențială (6).

4.    Cum arată tabloul clinic tipic al bronșiolitei severe cauzate de VSR?

Tabloul clinic al bronșiolitei severe cauzate de VSR se caracterizează prin detresă respiratorie, ce se manifestă prin dispnee, tahipnee, geamăt, tiraj intercostal, suprasternal, subcostal, asociate cu hipoxemie, dificultăți de alimentare, letargie sau iritabilitate, cu evoluție spre insuficiență respiratorie acută. Apneea, în special la nou-născut și la sugarii cu vârsta sub 3 luni, reprezintă, de asemenea, un marker de severitate important, impunând evaluare și intervenție promptă în serviciul de terapie intensivă. Evoluția clinică rapid progresivă spre hipoxemie severă, chiar la un sugar aparent stabil, necesită intervenție medicală de urgență.

5.    Care sunt provocările majore în managementul acestor cazuri?

Managementul bronșiolitei severe cauzate de VSR este complex, având în vedere riscul de deteriorare clinică rapidă și imprevizibilă, necesitatea frecventă a suportului respirator avansat și absența terapiei specifice antivirale. Monitorizarea continuă este esențială, deoarece deteriorarea gazometriei și instalarea acidozei respiratorii pot apărea foarte rapid. Dificultatea diferențierii între infecția virală și coinfecția bacteriană conduce frecvent la utilizarea excesivă a antibioticelor, în contextul în care ratele de coinfecție bacteriană pot fi supraestimate. 

Tratamentul rămâne în principal suportiv, incluzând oxigenoterapie (până la flux nazal crescut), reechilibrare hidroelectrolitică și, la nevoie, suport ventilator avansat. În concluzie, îngrijirea suportivă rămâne un principiu de bază în managementului acestei afecțiuni. Aceste provocări explică de ce prevenția este considerată o prioritate strategică în pediatrie (7).

6.    Ce soluții de prevenție există astăzi și care este rolul anticorpilor monoclonali în prevenția infecției cu VSR la sugari și ce impact pot avea asupra reducerii cazurilor severe și a spitalizărilor?

Strategiile de prevenție a infecției cu VSR sunt prioritare, având în vedere că virusul sincițial respirator rămâne una dintre principalele cauze de bronșiolită severă și internări la sugari, inclusiv la cei fără comorbidități.

Începând de la măsurile standard de protecție, ce includ igiena mâinilor, decontaminarea suprafețelor și evitarea contactului cu persoane simptomatice, profilaxia infecției cu VSR la sugari cuprinde opțiunile de imunizare pasivă și imunizarea activă la femeia gravidă.

Astăzi, protecția sugarilor poate fi realizată fie prin administrarea anticorpilor monoclonali la naștere, fie prin transferul transplacentar de anticorpi obținuți prin vaccinarea mamei în ultimul trimestru de sarcină cu vaccin împotriva VSR (bivalent recombinant), ambele opțiuni fiind sigure și eficiente. Imunizarea maternă cu vaccin împotriva VSR are un profil de siguranță dovedit atât în studii clinice, cât și în practica clinică, asigurând prevenirea infecțiilor cu VSR, precum și a formelor severe de boală și spitalizărilor asociate, în primele 6 luni după naștere (8).

Cea mai recentă soluție – anticorpii monoclonali cu acțiune prelungită – reprezintă o inovație majoră în profilaxia infecției cu VSR, oferind protecție pe tot sezonul, prin administrarea unei singure doze nou-născuților și sugarilor în primul sezon VSR al acestora. A fost demonstrată eficacitatea lor în rândul nou-născuților și sugarilor sănătoși, extinzând semnificativ populația țintă (9).

Studiile clinice și datele din practica reală arată că anticorpii monoclonali cu acțiune prelungită au un rol esențial în reducerea cazurilor severe și a spitalizărilor, oferă protecție pe toată perioada de risc și reduc internările pentru bronșiolită severă cu până la 76%-83% , iar în unele regiuni depășind chiar 85%-90% (10-14). 
Impactul este semnificativ: mai puține cazuri severe, scăderea presiunii asupra secțiilor de terapie intensivă și o mai bună predictibilitate a sezonului VSR, cu beneficii directe pentru pacienți și sistemul medical.