Substanţa a fost creată prin intermediul unui proiect de cercetare, cu finanţare de la guvernul german (Scaffold Bioactive Glass-Enhanced Osteogenesis).

Ideea de la baza acestui material este că atunci când se produce o fractură osoasă, echipa de medici va efectua mai întâi o scanare prin tomografie computerizată (CT) a locului unde s-a produs aceasta. Pe baza rezultatului CT, va fi printat din noul material compozit un „schelet” tridimensional personalizat. Structura obţinută va fi apoi aplicată printr-o intervenţie chirurgicală la locul fracturii, astfel încât să umple zona lipsită de ţesut osos. La final, „scheletul” va fi umplut cu măduvă osoasă prelevată din șoldul pacientului ori dintr-un alt os de dimensiuni mari. 

Materialul compozit reprezintă o combinaţie de sticlă bioactivă și un polimer biodegradabil, numit policaprolactonă. Sticla bioactivă din componenţa materialului crește pH-ul la locul fracturii până când acesta ajunge la un nivel alcalin. Astfel este împiedicată dezvoltarea bacteriilor. Odată ce intră în contact cu fluidele corporale, acest tip de sticlă se transformă într-un compus chimic foarte similar cu osul, numit hidroxilapatit. După șase-șapte ani, „scheletul” va fi complet biodegradabil și transformat în os.