Astfel de leziuni nu vor evolua rapid către neoplasm, însă dacă vor rămâne netratate, ele vor duce la neoplasm. În cabinetele medicilor ginecologi români vin tot mai des tinere cu vârsta de până în 40 de ani cu astfel de leziuni precanceroase ale colului uterin, se arată într-un comunicat de presă transmis redacției. 

Patologiile precanceroase ale colului uterin sunt modificări anormale ale celulelor de la acest nivel care pot evolua către/în cancer invaziv al colului uterin. 

„Infecția persistentă cu HPV-HR, statutul socio-economic scăzut și fumatul sunt printre factorii de risc pentru leziunile precanceroase ale colului uterin. De asemenea, debutul precoce al vieții sexuale și imunosupresia cronică pot favoriza apariția acestora. Nu există un singur test care să identifice cu o precizie absolută prezența leziunilor precanceroase pe colul uterin, de aceea în practica medicală se folosesc mai multe teste”, a declarat dr. Cristian Jumuga, medic ginecolog cu supraspecializare în oncologie genito-mamară. 

Acesta afirmă că printre cele mai semnificative teste se numără testul Pap (adică testul Babeș-Papanicolau), testarea pentru HPV și colposcopia. 

„Diagnosticul precis se obține prin efectuarea unei biopsii cervicale care presupune prelevarea unui mic fragment de țesut de la nivelul colului uterin, în cazul pacientelor la care testele preliminare au indicat anomalii”, completează medicul ginecolog. 

În funcție de rezultatele obținute, medicul ginecolog al pacientei va decide metoda de biopsie și, în funcție de rezultatele biopsiei, se va stabili conduita terapeutică. 

În prezent, medicii au la dispoziție mai multe metode de biopsiere cervicală și, în funcție de ceea ce se vede la colposcop și la rezultatul examenului Babeș-Papanicolau, este aleasă cea mai potrivită: 

• Biopsia țintită sub colposcop: se prelevează un mic fragment de țesut din zona reprezentativă; 
• Chiuretajul endocervical; 
• ERAD; 
• Conizația - îndepărtarea chirurgicală a unui fragment extins, de formă conică, care  poate fi și metodă terapeutică. 

„Atunci cand stabilim tipul de tratament vom ține cont de severitatea leziunilor, vârsta pacientei, dorința de a mai avea copii și eventualele afecțiuni ginecologice asociate. Tratamentul se împarte în observare (pentru leziuni minore) și tratament propriu-zis (pentru leziuni majore sau persistente), inclusiv excizie sau ablație. Monitorizarea periodică prin Pap test, HPV și colposcopie este recomandată pentru leziuni minore”, a completat dr. Cristian Jumuga. 

Pentru că cele mai multe dintre aceste patologii se dezvoltă fără ca pacientele să prezinte simptome și nu se manifestă clinic, este crucial ca toate femeile active sexual să se prezinte periodic la medicul ginecolog pentru efectuarea analizelor uzuale, cum ar fi examenul Babeș-Papanicolaou și testarea pentru HPV, mai recomandă medicul ginecolog citat.