Istoria Poloniei nu a fost una liniştită. E
o poveste pe care o cunoaştem prea bine. Teritoriile lor, ca şi ale noastre, au
fost mereu râvnite de puternicii din jur, cu consecinţe dramatice. În acelaşi
timp însă, polonezii sunt binecunoscuţi ca fiind oameni curajoşi, greu de
supus, care în adâncul fiinţei lor nu s-au resemnat niciodată în faţa
cotropitorilor. Stăpânirea absolută sau numai ideologică i-a făcut întotdeauna
să se revolte şi să caute modalităţi de a rezista, de a nu-şi pierde identitatea
şi, în final, de a se elibera. Este ceva în spiritul lor care îi împinge spre
acest mod de acţiune. Iar efectele sunt ştiute de o lume întreagă.
Păstrând aceeaşi manieră de a face
lucrurile, ceva mai puţin obişnuită şi greu încadrabilă în canoanele cunoscute,
promovând o atitudine activă şi de implicare în cotidianul comunităţii,
Institutul Polonez din Bucureşti ne-a surprins, nu de puţine ori, cu activităţi
culturale atipice, care ies în întâmpinarea publicului. De această dată, iniţiativa
lor, realizată cu sprijinul Primăriei sectorului 6 prin Centrul Cultural
European, al Institutului Culturii Urbane şi Şcolii de Pictură Murală din
Gdansk, printr-un proiect cofinanţat din fondurile Ministerului Culturii şi
Patrimoniului Naţional al Republicii Polone, în cadrul programului de promovare
a culturii poloneze în străinătate, şi-a propus să ofere locuitorilor unui
cartier mai excentric al Capitalei noastre o formă de artă care să le fie la
îndemână şi cu care să se identifice, pentru ca în acest fel să nu mai fie
constrânşi să ajungă în centrul oraşului pentru a se putea bucura de frumos. Aşa
a luat naştere pictura murală localizată pe unul din pereţii exteriori ai
imobilului din bd. Iuliu Maniu nr. 128–134, în cartierul Militari, marcând în
acest fel o contribuţie tipic poloneză la ceea ce înseamnă cultura urbană în
secolul XXI.
Vernisajul a avut loc la 15 iunie, în prezenţa
ES Marek Szczygiel, ambasadorul Poloniei la Bucureşti, a Mayei Wawrzyk şi
Nataliei Mosor, conducătoarele Institutul Polonez din Bucureşti, a Barbarei
Sroka, director adjunct al Institutului Culturii Urbane din Gdansk, a unui
reprezentant al Primăriei sectorului 6, precum şi a artiştilor Justyna
Posiecz-Polkowska, Anna Taut şi Wojciech Wozniak (îndrumaţi de profesorul Jacek
Zdybel de la Academia de Arte Frumoase din Gdansk) – responsabili de imaginea
care de acum încolo va putea să fie admirată de toţi cei care, dintr-un motiv
sau altul, locuitori ai zonei sau trecători ocazionali, vor fi în zona pieţei şi
a staţiei de metrou Gorjului.
Ideea unui proiect de asemenea anvergură,
care ar putea fi doar primul dintr-o serie mai lungă, a apărut cu ocazia
aniversării, în 2013, a 20 de ani de la semnarea Tratatului cu privire la relaţiile
prieteneşti şi de cooperare dintre Republica Polonă şi România. În acest
context, s-a dorit realizarea unui simbol care să dureze peste timp şi care să
stea mărturie despre legătura celor două popoare şi despre sprijinul oferit de
români polonezilor în momente dificile ale istoriei. Toate aceste elemente sunt
incluse, simbolic, în grafica picturii: fondul este al tricolorului românesc,
ce întruchipează o apă pe care, deşi fragilă, înaintează o barcă de hârtie viu
colorată, prezentând motive populare poloneze, ca reprezentare a diversităţii
celor care au fost ajutaţi la un moment dat şi care lasă în urmă o undă în
culorile drapelului polonez, alb şi roşu. Proprietarii apartamentelor din
imobilul astfel împodobit (după ce trecuse şi prin lucrările de reabilitare
termică) s-au arătat încântaţi de noul aspect al clădirii în
care locuiesc.
Privind
zona în ansamblu, diferenţa este izbitoare între blocurile cu tencuiala coşcovită,
cu terne nuanţe de gri, pe care de fapt nici nu le mai observi, şi o clădire
curăţată şi înfrumuseţată în felul acesta. Şi ne-ar prinde foarte bine dacă în
Militari – dar şi în alte cartiere cu arhitectură de acelaşi fel – s-ar înmulţi
faţadele astfel împodobite. Şi la Gdansk, locul unde a luat naştere acest
curent în Polonia, totul a pornit cam în acelaşi mod, de la o aniversare, cea a
unui mileniu de existenţă a oraşului, în 1997. Pentru acea sărbătoare a fost
organizat un festival internaţional de picturi murale, de Rafal Roskowinski,
pionier în acest domeniu. Proiectul a luat amploare în 2009, când Gdanskul şi-a
lansat candidatura pentru a fi capitală culturală europeană în 2016. Urmarea
este că, în prezent, cartierul Zaspa, de unde a plecat iniţiativa poloneză, se
mândreşte cu 40 de picturi pe pereţii blocurilor, unele abordând teme istorice,
dar nu numai, iar locuitorii sunt bucuroşi să fie ghizi pentru turiştii
interesaţi să le descopere. Vedem în acest mod cum mărturiile unei perioade
deloc vesele pot să fie aduse în actualitate şi transformate în aşa fel încât să
se lege de ele noi amintiri şi motive de mândrie. Este, fără îndoială, o lecţie
din care avem destule de învăţat.
