Când arșița verii amenință să ne lase fără vlagă, epuizându-ne resursele datorită cărora reușim totuși să ne continuăm activitatea în orașul a cărui atmosferă e din ce în ce mai greu de suportat, încercăm să ne găsim refugiu în natură, mai ales în pădurile a căror umbră deasă poate să contracareze ceva din dogoarea lungilor zile ale lui Cuptor. 
Iar dacă o asemenea escapadă nu ne e la îndemână, putem alege să o facem, totuși, preț de câteva ore, cu ajutorul artei și al imaginației, în cadrul expoziției „Ioan Andreescu. Adevărul și imaginația” de la Art Safari.

Prezență discretă pe scena artistică națională a celei de-a doua jumătăți a veacului al XIX-lea, Ioan Andreescu (1850-1882) s-a bucurat de aprecierea criticilor și a confraților, în ciuda unei existențe sfârșite prematur din cauza bolii. Acesta este și motivul pentru care în expoziția actuală, care celebrează 175 de ani de la nașterea sa, curatoarea Maria Munteanu a ales ca în anumite segmente să prezinte lucrările lui Andreescu alături de altele, înrudite tematic, semnate de Nicolae Grigorescu. 

Scopul este ca și publicul de azi să descopere ceea ce contemporanii celor doi artiști știau: că pictorul mai tânăr nu era cu nimic mai prejos față de cel consacrat, iar dacă viața i-ar fi oferit un răgaz mai îndelungat printre semeni, ar fi reușit, neîndoielnic, să își depășească înaintașii.

Trăsături aparte, bine definite

Creația lui Andreescu este una solidă și cu trăsături bine definite, care ne permit să îi recunoaștem tușa chiar și fără a-i vedea semnătura. Anii de început sunt reprezentați prin lucrări cu tematică clasică, în special naturi statice cu flori, alături de care au fost selectate câteva peisaje rurale, expuse alături de tablouri ale lui Grigorescu, precum și câteva portrete de tinere țărănci. 

Fiind vorba de perioada de debut, curatoarea a ales să ne dezvăluie și ceva din modul de lucru al artistului, prin expunerea câtorva din schițele sale, etape premergătoare ale unor tablouri.

 Remarcăm încă din acest spațiu, primul din cele patru care îi sunt dedicate lui Andreescu, o surprinzătoare scenografie, realizată de Cosmin Florea, care încearcă să recreeze în interior senzația că ne-am afla într-o pădure. 

Întregul spațiu a fost populat de coloane a căror continuitate este întreruptă prin inserarea unor fragmente de trunchiuri de copac, ca o sugestie condensată a ideii de natură și de vegetație. Iluzia este alimentată și de eclerajul discret, ce pare a fi filtrat de niște coroane imaginare de arbori deși, dar și de fondul sonor cu foșnet și păsărele.

Lucrări definitive și  de studiu

Trecem mai departe într-o sală unde suntem întâmpinați de nuduri și portrete, unele rămase ca lucrări definitive, altele fiind doar studii. Avem și aici ocazia de a putea admira și studia comparativ creația lui Andreescu și pe cea a lui Grigorescu. 

Pătrundem apoi în perioada care a definit stilul artistului, în urma experienței sale de lucru en plein air în Franța, la Barbizon (unde fusese și Grigorescu, la rândul său) și în pădurea Fontainbleau. Aici atmosfera de codru este creată tot cu ajutorul unor coloane. 

De această dată ele sunt alcătuite din material metalic subțire, dar care susține o serie de ecrane pe care vedem imagini dintr-o pădure de mesteceni, care intră în dialog și potențează senzația de calm și de răcoare pe care o avem privind tablourile de pe simeze.

Ultima sală, în care scenograful a inserat o seră în miniatură, în care elementele vegetale își desfășoară viața în paralel cu cea a tablourilor, vedem alte crâmpeie de pădure, alături de peisaje rurale, din nou în dialog cu Grigorescu, și este din ce în ce mai puternică senzația că ar trebui să existe un „mai departe”. 

Un destin curmat înainte de vreme

Din păcate, viața lui Andreescu s-a curmat mult prea repede, atunci când abia apucase să ajungă la siguranța și la certitudinea propriului stil și mesaj artistic, influențat evident de modul de lucru al impresioniștilor francezi. 

Expoziția are meritul de a-i fi reconstruit parcursul profesional, deși cu mai puține lucrări decât se intenționase inițial (furtul artefactelor dacice de la muzeul din Olanda a făcut ca unele instituții muzeale să nu își mai asume împrumutul lucrărilor din patrimoniul propriu). 

Parcursul vizual este acum completat și de un elegant catalog, precum și de o recreare în realitate augmentată a unuia dintre tablourile sale celebre, în care îl vedem pe pictor mergând cu șevaletul prin pădure.