Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  EDUCAȚIE  »  Istoria Medicinei

Misionarism dezastruos

Viața Medicală
Dr. Al. TRIFAN vineri, 17 iunie 2016
     Franța câștigase Primul Război Mondial, dar pacea s-a dovedit a fi dificilă și deziluzionantă. Un milion și jumătate de inteligențe generoase au plătit cu viața sau invaliditatea himera patriotismului și principiilor morale la care au aderat numai naivii. Un poet, Roland Dorgelès, a scris un roman prin care a convins că nu elanurile sunt anormale, ci intensitatea lor.
     Patetismul lui s-a ivit în acel Montmartre dinaintea fatidicului an 1914, când s-a alăturat tinerilor intelectuali ce refuzau academismul, mărunțișul și falsitatea. În acea vreme, glumele literare erau lansate la cabaretul „Lapin agile“ (Iepurele sprinten) și tineri scriitori ca Dorgelès dezumflau cu înțepături țintite baloanele frumuseților convenționale și ale reputațiilor impuse. Era un mod de a se bate pentru un adevăr cu trăsături nu întotdeauna distincte, autenticitatea fiind zeița adorată cu o mare iubire.
     Mai mici sau mai mari sabotori ai constrângerilor ordinii oficiale, tinerii lui Dorgelès tachinau sergenții de stradă, păcăleau paznicii și ocoleau cazărmile, visând în același timp la o ordine reală, absolutizată de inimă. În ea nimic nu limita libertatea omului vegheată de bunătatea lui Dumnezeu care nu avea nevoie de ajutoare sau de preoți pentru a face să domnească marile idei din catehism, ci doar de sfinți milostivi și de paladini ai dreptății. Dorgelès mărturisea mai târziu: „Ne credeam toți, în acele momente, campioni ai conștiinței umane“.
     Portretul literar al depozitarului întregii averi de idealuri utopice este figura eroului său, Saint Magloire. Romanul începe cu debarcarea, în portul Marsilia, a misionarului Magloire Dubourg adus de un vapor din Africa franceză, unde își câștigase o reputație de sfințenie. După o primire grandioasă cu mulțimi ovaționante și discursuri oficiale, „Sfântul“ Magloire se alătură familiei sale, un frate François, cumnata sa, și Georges și Yvonne, copiii lor care-și petreceau vara în casa de vacanță din apropierea Parisului. Această vilă era numită de localnici La maison du bonheur, atât de fericiți erau cei ce o locuiau. Diminețile însorite îi trezeau cu veselie, în afara florilor din grădină și pe locatari. La fereastră apărea François, un scriitor foiletonist de oarecare succes la Paris, soția sa se așeza pe un șezlong, Yvonne se plimba printre glicine, iar Georges se înarma cu penelul, paleta și șevaletul pentru a surprinde lumina. În acest minunat pied à terreeste primit cu entuziasm, dragoste și respect Magloire, care devine imediat obiectul de venerație al localnicilor, cuceriți de faima lui de sfânt. Lucrurile ar fi stat cum nu se poate mai bine dacă n-ar fi început să predice o nouă religie bazată pe esența învățăturii Mântuitorului și anume pe nimic în afară de o mare dragoste de oameni. Doctrina unei lumi noi ar fi să nu existe invidie, ceea ce ar face să dispară ura. Nu este suficient ca Iisus Cristos să fie pe icoane, El trebuie păstrat în suflet. Lumea ar fi mai bună dacă societatea fără virtuți ar fi înlocuită cu una bazată pe morală. Aceasta nu trebuie să învingă, ci să convingă. Moartea nu ucide, ci eliberează, pentru că sufletul este etern. Ea aduce revanșa celor umili.
     La toate acestea, clerul catolic nu ar fi avut prea multe de obiectat dacă misionarul nu ar fi inclus o teorie a transmigrațiunii sufletului și a reîncarnării sale după moarte. Așa cum iarba moare și reînvie în fiecare an, sufletele ar trece, crede Magloire, după moartea trupului, în corpul altor oameni. Cu drept cuvânt, într-o discuție avută cu autoritățile eclesiastice, aceștia l-au acuzat de erezie inspirată de budism.
     Cu toate acestea, faima Sfântului Magloire a fost consacrată de câteva minuni care au uimit întreaga comunitate: a redat vederea unui orb, a oprit tremorul unui dezechilibrat și a vindecat o femeie de cancer. Mulțimea de bolnavi și sărmani a început să vină din împrejurimi și din Paris pentru a asalta locuința familiei Dubourg așteptând ca Sfântul să facă miracole.
     Treptat însă, comportamentul acestuia a devenit fanatic. Izbucnind o revoltă într-o colonie africană, el s-a dus în fața Parlamentului și a luat apărarea negrilor răsculați, înfierând pe exploatatorii coloniali. Apoi, cu prilejul unei greve a muncitorilor de la fabricile unui prieten al familiei al cărui fiu era logodit cu Yvonne, îi încurajează pe greviști, spre supărarea amicului patron. Aceste atitudini aduc necazuri care vor duce la destrămarea familiei Dubourg. Yvonne, logodită cu fiul industriașului, rămâne însărcinată cu acesta, dar, în urma atitudinii favorabile a lui Magloire față de greviști, căsătoria nu mai are loc. Distrusă, Yvonne își pune capăt zilelor, iar tatăl ei, excedat de scandalurile produse de fratele lui, se mută la Paris și își ia o amantă.
     În urma irupției Sfântului în mijlocul unei petreceri de Anul Nou, când acesta invectivează societatea care se distra, autoritățile solicită un neurolog care concluzionează că Magloire Dubourg suferă de „monomanie religioasă“. Ultima ispravă a acestuia este solicitarea adresată președintelui Republicii Franceze de a atribui noi adăposturi locuitorilor mahalalelor în care izbucnise o epidemie de pestă. Cum, bineînțeles, solicitarea nu-i este satisfăcută, Magloire se pune în fruntea unei mulțimi dezlănțuite, devenind astfel instigatorul unei minirevoluții.
     Ultimul act al dramei se consumă prin ghilotinarea nepotului Adelei, menajera familiei și incendierea de către Georges a fabricilor industriașului, considerat a fi responsabil de sinuciderea surorii sale, Yvonne. Cel care debarcase cu mai multe luni în urmă în triumf la Marsilia, cu dorința fanatică de a face ca lumea să fie mai bună, se reîntoarce, singur și părăsit de toți, la negrii săi din Africa.
     Romanul lui Georges Dorgelès a rămas multă vreme necitit în biblioteca din pod, pentru că am crezut că are un subiect ecleziastic. Parcurgându-l însă captivat în întregime, am înțeles că în acest sfânt al celor mai alese sentimente omenești romancierul personifica valorile intelectualității franceze ieșită din prima conflagrație mondială cu pierderea naivității căutării de idealuri.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 160 de lei
  • Digital – 103 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.