La împlinirea unui secol de la naşterea academicianului Pius Brânzeu,
consider că este datoria mea morală de a-l evoca. A fost una din
personalităţile de vârf ale medicinii româneşti, prin activitatea
complexă pe care a desfăşurat-o ca medic, cadru didactic, cercetător
ştiinţific, rector, om de mare cultură generală şi sprijinitor neobosit
al activităţii sportive.
L-am cunoscut ca student în anul I, în 1945,
când şi-a început activitatea la Facultatea de Medicină, tânăr
conferenţiar universitar, făcând parte dintr-un colectiv pe care l-a
condus, care mergea în casele din Timişoara să strângă fonduri pentru
tânăra facultate. I-am fost student, am fost 11 ani prodecan în perioada
când a fost rectorul Institutului de Medicină din Timişoara şi am făcut
parte din cei care i-au acordat asistenţă medicală până la sfârşitul
vieţii.
Pius Brânzeu s-a născut la 25 ianuarie 1911 în comuna Vulcan,
judeţul Hunedoara. Tatăl său, Nicolae, preot greco-catolic, care a
ocupat înalte funcţii în ierarhia preoţească (prepozit capitular), a
fost deţinut politic. Mama, Emilia, a fost învăţătoare. A avut doi fraţi
şi o soră. Familia s-a mutat la Lugoj, unde Pius a terminat şcoala
primară şi a absolvit Liceul „Coriolan Brediceanu“.
Datorită unei
conjuncturi favorabile, în 1928 a plecat în Franţa, unde a rămas până în
1939, a absolvit Facultatea de Medicină de la Strasbourg şi a făcut
studii de specialitate în Chirurgie sub îndrumarea reputatului René
Leriche. În ciuda faptului că locurile la externat pentru străini erau
limitate, în 1931 obţine prin concurs postul de extern, apoi pe cel de
intern clinic (1934–1938) şi este şef de clinică adjunct (1938–1939), în
clinica chirurgicală condusă de René Leriche. La 25 ianuarie 1939, îşi
prezintă teza de doctorat „Contributions à l’étude anatomo-clinique des
artérites oblitérantes croniques“, admisă de juriu cu menţiunea „Très
Honorable avec Félicitations du Jury“ şi i se acordă premiul Louis
Sencert pentru cea mai bună teză de Chirurgie din ultimii trei ani.
Pentru activitatea desfăşurată în Franţa i s-a acordat medalia „Le
Souvenir Franςais“ şi medalia de aur de merit „La Renaissance Franςaise“. (...)
Mai multe detalii în ziarul nostru, Viaţa medicală.
