Autentificare
Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta
Căutare:
Căutare:
Acasă  »  ACTUALITATE  »  Interviuri

Mai mulți oameni și mai puțină birocrație

Viața Medicală
Alexandra NISTOROIU marţi, 16 august 2016

     Dr. Mihaela Agache lucrează ca reumatolog la Centrul Clinic de Boli Reumatis­male „Dr. Ion Stoia“ București. Înainte să vină aici în noiembrie, a făcut timp de patru ani naveta la Spitalul Municipal din Ploiești. Locuia tot în Capitală, iar cu timpul devenise din ce în ce mai obositor, mai ales după nașterea celor doi copii. Mutarea în București a însemnat nu doar un program mai lejer, ci și posibilitatea de a face mai multe (și mai repede) pentru pacienți.

 

 

 

     – Întâi de toate, de ce reumatologia și nu altă specialitate?
     – Cred că m-au convins cursurile și un stagiu foarte frumos ținute în facultate de cei de la „Sfânta Maria“. Ne-au prezentat reumatologia ca pe o specialitate dinamică, în care există tratamente moderne, inovatoare, care schimbă radical viața pacientului. Am oscilat, de fapt, între cardiologie și reumatologie, dar îmi doream să am o viață de familie. Cred că stresul este mai mare în cardiologie. În reumatologie este o muncă uriașă, se stă foarte mult la spital, timpul investit este același, dar răspunderea și încărcătura emoțională cu care pleci acasă sunt ceva mai mici decât dacă aș fi făcut cardiologie.
     – A fost așa cum vă așteptați din perspectiva posibilității de a le oferi pacienților aceste tratamente moderne, de ultimă oră?
     – Majoritatea tratamentelor sunt disponibile și la noi în țară. Sunt disponibile terapiile biologice cu care putem ajuta mai mult pacienții cu poliartrită, cu spondilită anchilozantă. Prin casa națională, pe baza unor dosare riguroase. Sigur, casa are anumite reguli pe care trebuie să le respectăm, în străinătate poate se dau un pic mai ușor. Dar sunt țări și țări în care pacienții au acces mai ușor sau chiar mai greu la aceste tratamente. În general, dacă ne uităm cu ce se tratează pacientul în Austria, 70% le avem și noi disponibile. Sunt și boli rare pentru care nu avem tratamente disponibile și aici este oful nostru.
     – Care sunt problemele legate de accesul la medicamente în bolile inflamatorii?
     – Sunt foarte costisitoare, iar fondurile casei insuficiente. Prin urmare, pentru a intra pe aceste terapii, trebuie să respecți criterii un pic mai riguroase. Trebuie să facem dosare serioase în bolile de țesut conjunctiv, poliartrită reumatoidă, spondilită anchilozantă, artropatie psoriazică. Dosarul trebuie evaluat și aprobat de comisia centrală din București, durează vreo două luni. În general, răspunsurile afirmative sau respingerile sunt pertinente, rareori s-a întâmplat să fie nejustificate. Depinde și de fiecare cum depune dosarul, de cât de riguros e medicul, dacă respectă toate criteriile. Criteriile sunt destul de severe, dar nu sunt cele mai severe din Europa. Totul depinde de bugetul casei. Dacă ar avea un pic mai mulți bani ar lăsa garda mai jos și ar intra mai mulți pacienți, dar asta e situația.
     – La celălalt pol sunt și medicamentele mai ieftine, care nu se mai găsesc.
     – Exact. În special, în reumatologie e vorba de metotrexat, un medicament de bază în bolile inflamatorii. Nu toată lumea poate să facă o terapie injectabilă, iar în țara noastră tratamentul cu metotrexat tablete, care este cu mult mai ieftin decât cel injectabil, nu se găsește de vreo jumătate de an. Deși în țări ca Bulgaria, Ungaria încă e disponibil. Când mai plecăm pe la congrese afară, mai cumpărăm noi pentru pacienți. Măcar câte două–trei cutii. Nu putem să aducem o cantitate prea mare. Fiecare pacient încearcă și pe cont propriu să și le aducă de-afară. Mai comandă de pe internet, mai rar, ce-i drept. Sigur că e riscant, dar dacă omul are contraindicație la un tratament injectabil sau are atrofie musculară, nu și-l poate face sau nu are cine să i-l facă, și trebuie să își ia neapărat tablete, ce variantă mai are? Metotrexatul injectabil se folosește în mai multe boli, inclusiv în sclerodermie, unde însă nu este sub nicio formă compensat. La tratament de cursă lungă sunt ceva costuri, dacă se prescrie, de exemplu, unui pacient cu sclerodermie. Ca tablete, nu se găsește că e prea ieftin, celălalt e uneori inaccesibil din cauză că e scump. Ar trebui ca metotrexatul să fie pentru mai multe boli inflamatorii reumatice decât pentru cele două care există în prezent compensat. Am avut pacienți cu spondilită care au avut nevoie și l-au cumpărat pe banii lor.
     Sunt probleme legate de costuri și la capitolul investigații?
     – Acum, spitalul în care lucrez este dotat cu aparatură de ultimă generație, au încercat să aducă tot ce se putea: ecografie, investigații de osteoporoză etc. Analizele nu se plătesc pe internare, însă IRM-ul trebuie plătit de pacient individual sau, dacă primește bilet de trimitere, așteaptă trei–patru luni până îl poate face decontat. În reumatologie, analizele imagistice costă mult – dacă pacientul nu vrea sau nu poate să aștepte. Și mai costă anticorpii, necesari diagnosticării anumitor boli autoimune, nu se pot face gratuit, ci de cele mai multe ori cu plată, în laboratoare private. Nu avem IRM în cadrul spitalului. Până acum un an, se făceau aici, era un centru privat în contract cu spitalul, dar au plecat.
     – În Ploiești cum era?
     – Mai rău. Aici e aparatură mai performantă, sunt mai multe servicii care se pot deconta pe spital, inclusiv pe partea de analiză autoimună. În Ploiești, costurile erau mai mari pentru pacienți, aparatura nu era performantă, trebuia să îi trimit în privat fiindcă nu aveam încredere în ce aveam în spital, iar toți anticorpii se plăteau. Cazurile mai grave, mai complexe le trimiteam spre București: complicațiile nefrologice care necesitau dializă, lupus cu complicații renale, vasculite cu sindrom nefrotic.
     – Se face la timp diagnosticul în afecțiunile reumatismale? Ajung pacienții la dumneavoastră în timp util?
     – Ce ne-ar interesa să vină mai din timp sunt bolile inflamatorii (poliartrită, spondilită), care nu prea ajung la diagnostic precoce din cauza sistemului de programări. În orice spital există o listă de așteptare de două-trei săptămâni. Și medicul de familie mai întârzie un pic trimiterea. Dar în general este de vină lista de așteptare. În Ploiești, așteptau două-trei luni la un consult de reumatologie. În București, cred că la trei săptămâni reușește pacientul să prindă un consult în ambulatoriu. În Ploiești există o singură secție de reumatologie, erau trei medici pe tot județul. Se consulta în camera de gardă aproape ca în regim ambulatoriu, până la zece seara, poate și mai mult. Și rugam medicii de familie să mai facă o selecție a pacienților, care sunt cu boli artrozice, boli degenerative, să încerce să îi mai trimită pe la recuperare, la cure balneare. Și să trimită cu prioritate pacienții cu boli inflamatorii, cu analize modificate care accelerează poliartrita, spondilita, cu potențial de deformare mult mai rapid. Le scade speranța de viață în momentul în care primesc diagnosticul. Acești pacienți ar trebui trimiși mai din timp.
     – Și vorbim de patologii care își pun serios amprenta asupra stilului de viață...
     – Poliartrita reumatoidă e deformantă. Se deformează mâinile, picioarele, pacientul merge cu dificultate, nu mai poate să desfacă o sticlă de apă, să își facă de mâncare. Sunt boli precum lupusul, care fac complicații, cum e accidentul vascular, care te lasă cu sechele. Sunt lucruri care își pun amprenta pe prognosticul și pe calitatea vieții. În spondilită, fac anchiloze, se mobilizează foarte greu, dacă sunt șoferi, nu pot să mai conducă pentru că se mobilizează coloana cervicală, renunță la locurile de muncă încet-încet, se pensionează devreme, sunt nevoiți, nu neapărat că vor, sunt pacienți care chiar vor să muncească. Sunt costuri mari pentru societate. Scopul tratamentelor noi, moderne, biologice este de a prinde pacientul tânăr care face această boală ca să îl mențină activ, capabil să ducă o viață normală.
     – Ce ați schimba la felul în care e organizată reumatologia?
     – Mai mult personal și mai puțină birocrație! Cred că jumătate din timpul petrecut în spital se pierde prin hârtii, coduri, rețete. E nevoie de mai mulți medici, de operatori, registratori, care să preia un pic partea de codificare a bolilor, inventariere, registratură. Avem prea puțin timp pentru pacient. Și, bineînțeles, prioritare ar trebui să fie accesul la tratamentele necesare pacientului și la investigațiile imagistice.

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
  • Tipărit + digital – 200 de lei
  • Digital – 129 lei
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC
Află mai multe informații despre oferta de abonare.