Abilităţile psihologice, de comunicare și empatia sunt absolut necesare unui medic pediatru, spune dr. Lira-Maria Zamfir.
O consultaţie în această specialitate trebuie să îmbine atât elemente de joacă necesare interacţiunii cu copilul, cât și rigurozitatea știinţifică, prin informaţiile transmise părinţilor pe înţelesul acestora.
Carte de vizită:
De ce aţi ales Pediatria?
La început, toţi studenţii mediciniști se visează chirurgi. În perioada stagiilor din spital se concretizează opţiunea către o anumită specialitate, care, în cazul meu, a fost Pediatria. Motivele au fost mai multe și voi enumera doar câteva: medicii din spital, dorinţa lor de a ne învaţă cât mai multe, atmosfera de prietenie, colegialitate chiar; dragostea pentru copii, pentru inocenţa și sinceritatea lor; dorinţa de a-i vedea mereu sănătoși, veseli, jucăuși; complexitatea specialităţii care include aproape toate domeniile medicinii; nu în ultimul rând, provocările ridicate de domeniu și dorinţa de a răspunde acestora.
La ce vârstă ar trebui să aibă loc prima vizită la medicul pediatru?
Prima vizită la medicul pediatru, în cazul unui copil fără nicio patologie cunoscută, ar trebui să aibă loc la două săptămâni de viaţă. În cadrul consultaţiei, noi urmărim dacă nou-născutul a recuperat scăderea fiziologică în greutate din primele zile de viaţă, aspectul clinic al acestuia, executăm manevrele specifice pentru depistarea luxaţiei congenitale de șold, observăm aspectul cicatricii ombilicale.
Tot acum discutăm cu părinţii despre cantitatea de lapte pe care o ingeră micuţul, programul meselor, frecvenţa și aspectul scaunelor. Ideal este ca nou-născutul să fie hrănit recent, iar vizita să aibă loc într-o perioadă a zilei în care temperatura să nu fie foarte scăzută sau, dimpotrivă, foarte mare (în sezonul cald – după-amiază sau seară, în sezonul rece – la prânz).
Toate studiile dovedesc că alimentul ideal pentru nou-născut, din toate punctele de vedere, este laptele mamei sale.
Care sunt patologiile pe care le întâlniţi cel mai frecvent în practica dv.?
În practica de zi cu zi întâlnesc patologii foarte diferite, întrucât sunt mulţi părinţi care se adresează cabinetului. Cele mai frecvent întâlnite sunt cele acute, din sfera aparatului respirator: rinofaringitele, bronșiolitele, pneumoniile, faringitele acute și otitele. Acum, în sezonul cald, frecvente sunt și gastroenteritele, fie virale, fie bacteriene, toxinfecţiile alimentare, iar în această perioadă am consultat frecvent cazuri de varicelă și herpangină.
Cât de dificilă este interacţiunea cu copiii și cu aparţinătorii acestora?
În Pediatrie există mereu cel puţin doi pacienţi, copilul și unul dintre părinţi. Uneori părinţilor li se adaugă și bunicii. Un lucru esenţial în practicarea acestei specialităţi este relaţia pe care o construiești cu copilul – cel mic trebuie atras prin diverse metode, astfel încât să treacă peste teama de medic, naturală sau indusă, și peste consultaţia în sine –, cât și cu părintele, care trebuie să fie informat, lămurit și liniștit asupra tuturor aspectelor pe care le presupune boala copilului și, mai ales, asupra tratamentului de urmat.
Astfel, într-o consultaţie trebuie să înglobăm atât joacă, zâmbetele, veselia, necesare copilului, cât și seriozitatea argumentelor, informaţiilor și explicaţiilor dorite și așteptate de părinţi. În concluzie, abilităţile psihologice, de comunicare și empatia sunt deziderate absolut necesare meseriei. E important să știi cum să distribui informaţia astfel încât ea să fie înţeleasă de toţi părinţii.
Care sunt cele mai frecvente mituri sau informaţii eronate care au fost ridicate de părinţi?
Sunt multe mituri cu care încă luptăm, dar mulţi părinţi se străduiesc să le selecteze pe cele corecte, din multitudinea de informaţii existente. Unul din acestea, care e o practică, mai degrabă, este cel al măsurării temperaturii cu mâna. Singura metodă de a determina temperatura este utilizarea termometrului, fie intrarectal, sub vârsta de 3 ani, fie axilar, frontal sau oral, după vârsta de 3 ani. Alt mit frecvent este „copilul are vărsat de vânt, nu am voie să îi fac baie”.
În varicelă este foarte importantă menţinerea unei igiene tegumentare corespunzătoare, pentru a preveni suprainfectarea leziunilor cutanate. Sunt de preferat dușurile scurte, fără jet puternic de apă și fără folosirea buretelui, a lufei, cu uscarea ulterioară a pielii prin tamponare și nu frecare. Altă convingere de care mă lovesc este cea legată de calitatea laptelui de mamă. Se consideră că dacă laptele este ușor transparent sau are o culoare alb-sidefiu în loc de alb-gălbui, nu este suficient de nutritiv. Lucrul acesta este fals.
Ce sfaturi aveţi pentru părinţi în sezonul estival?
A început vacanţa, temperaturile cresc, și odată cu ele apar patologiile din sfera digestivă. Acestea pot fi prevenite prin spălarea frecventă și riguroasă a mâinilor cu apă și săpun, păstrarea alimentelor în condiţii optime (în frigider), alegerea cu grijă a restaurantelor sau a locurilor de servit hrana, spălarea fructelor și legumelor. Recomand evitarea consumului alimentelor din locuri ce nu par a avea condiţii optime pentru păstrarea și prepararea lor sau în care igiena lasă de dorit, prepararea mesei cât mai des acasă, în cantităţi mici și în meniuri variate, care să includă toate principiile alimentare și produsele de sezon.
Dar despre expunerea la soare?
Referitor la insolaţie, este foarte important de menţionat că sugarii sub vârsta de 6 luni nu trebuie expuși în mod direct la soare în niciun mediu. Peste această vârstă este foarte important să respectăm câteva reguli simple: evitarea expunerii la soare între orele 11:00 și 17:00, purtarea obligatorie, în permanenţă, a unei pălării/ șepci pe cap, folosirea hainelor din bumbac, în culori deschise sau a hainelor cu protecţie UV, aplicarea unei creme cu factor de protecţie solară ridicat (FPS 50 sau peste) cu cel puţin 15 minute înainte de expunerea la soare, reaplicarea ei periodic, hidratare adecvată în funcţie de vârsta copilului, cu apă plată sau ceai neîndulcit.
Care sunt primele semne ale unor eventuale alergii la copii?
Cele mai comune – considerate de intensitate ușoară spre medie – sunt secreţiile nazale apoase, abundente, strănutul, mâncărimi ale nasului, înroșirea ochilor, erupţii cutanate (sub formă de pete, micropapule) cu prurit. Există și semne mai severe, unele apărând tardiv după expunerea la alergen: dificultate în respiraţie, senzaţie de sufocare, respiraţie șuierătoare, tuse seacă, persistentă, dureri abdominale, vărsături sau scaune diareice. Atunci când apar semne sugestive pentru șocul anafilactic – edem al feţei, limbii, buzelor, dificultate în respiraţie sau înghiţire – este necesară apelarea 112 pentru tratament de urgenţă.
Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.
Da, sunt de acord Aflați mai multe