Pentru persoanele diagnosticate cu diabet zaharat, controlul glicemiei necesită o atenție sporită, întreaga zi. O dietă mai sănătoasă și mai multe ore de activitate fizică pot să ajute, dar mulți pacienți cu diabet au nevoie de administrarea regulată a insulinei sub formă injectabilă, principalul hormon care reglează nivelul de glucoză din organism.

Pentru a livra organismului acest medicament într-o formă mai puțin invazivă, cercetătorii de la American Chemical Society au creat un prototip de plasture „îmbibat” cu insulină care, într-un mod foarte confortabil, se lipește de interiorul obrazului pacientului, scrie www.sciencedaily.com.

Pacienții cu DZ își administrează insulina prin auto-injectare cu ajutorul penurilor de insulină pricu cu ajutorul seringilor, însă unii dintre pacienți au pompe de insulină implantate. Aceste metode, scrie sursa citată, sunt invazive și inconfortabile, și necesită respectarea anumitor condiții.

Așa că cercetătorii au explorat alte modalități de a furniza insulina prin piele, cum ar fi loțiunile asemănătoare cu structura unui gel. Dar pielea este o barieră prea bună, iar medicamentele pătrund în corp în mod lent. În contrast, mucoasa care căptușește interiorul gurii este foarte subțire, are aproximativ un sfert din grosimea pielii, așa că este un potențial loc bun pentru ca medicamentele să intre mai ușor în circulația sângelui.

Astfel, Sabine Szunerits și colegii săi și-au propus să vadă dacă un material care a fost dezvoltat de ei anterior (o țesătură din fibre de polimer care este activată de căldură pentru a elibera substanțele medicamentoase) ar putea fi atașată de mucoasa obrazului și dacă ar putea să administreze astfel insulina.

În etapa următoare, cercetătorii au „îmbibat” mici pătrate dintr-un material din nanofibre într-o soluție cu insulină, lăsându-l la înmuiat trei ore. Apoi echipa a aplicat plasturii cu insulină pe mucoasele obrajilor și pe cornee provenite de la porci.

Încălzirea materialului cu un laser pe o perioadă de 10 minute la 50 de grade Celsius a activat materialul și a eliberat insulina în două tipuri de membrane / mucoase, mai repede decât dacă ar fi fost eliberată prin piele.

În plus, cercetătorii au aplicat plasturii in vivo în interiorul obrajilor a trei porci insulinodependenți. Mucoasa obrazului nu a prezentat nicio urmă de iritație și nici modificări la nivel vizual de la căldura emisă de laser. De îndată ce materialul a fost activat, nivelul de glucoză din sânge al porcilor a scăzut. Simultan, nivelul de insulină din plasma animalelor a crescut, iar despre acest lucru cercetătorii spun că este o dovadă a conceptului cum că această platformă preliminară este eficientă în ceea ce privește administrarea sau pătrunderea insulinei în fluxul sangvin.

În final, șase voluntari oameni au amplasat o versiune placebo a plasturelui în interiorul obrazului lor, afirmând că s-au simțit confortabil cu el pe o durată de două ore. Următorul pas, spun cercetătorii, este să conducă mai multe studii preclinice ale acestui prototip de plasture cu insulină pe animale.