Format la Florenţa în tradiţia marilor maeștri ai sculpturii renascentiste, Giorgio Butini este în același timp sculptor, desenator, bijutier și restaurator. Arta sa, deși cât se poate de actuală, pornește de la corpul uman, care este redat într-o multitudine de situaţii și posturi. Dovedește astfel o bună cunoaștere a realităţilor anatomice care îi sunt proprii, pe care și le-a însușit în cadrul unor cursuri de specialitate urmate tot în capitala Toscanei. 

Cele peste 20 de lucrări prezente la București, realizate din materiale diverse (marmură, bronz, ardezie), sunt incluse într-o serie mai amplă de sculpturi. Prin intermediul lor, artistul a explorat tema mitului, având ca bază în special, dar nu exclusiv, mitologia japoneză. Chiar și așa, regăsim în tematica sau în modul de redare a unora dintre lucrări influenţe clare ale iconografiei creștine. De alt­fel, artistul are numeroase lucrări în colecţiile bisericilor catolice italiene. O variantă a lucrării Iisus Hristos Mântuitorul, aflată în colecţia Muzeelor Vaticanului, face parte din actuala expoziţie.

Incursiune printre metafore și simboluri

Traseul prin sălile Palatului Noblesse ne poartă într-o lume încărcată de metafore și simboluri, a căror descifrare necesită o privire atentă și un răgaz suficient. Vedem siluetele subţiri, elongate, ale personajelor sale, într-o ţinută care ne duce cu gândul la un mare sculptor al secolului XX, Alberto Giacometti. În spatele subiectelor mitologice, Giorgio Butini include adesea reprezentări legate de problemele sociale și politice ale zilelor noastre. 

Lucrările sunt realizate din dorinţa de a atrage atenţia asupra situaţiei dramatice a migranţilor sau a celor care trăiesc în zone cu conflicte militare active. Alte subiecte care îl preocupă sunt legate de modul în care omul contemporan devine sclavul unor obiceiuri sau presiuni sociale, uitând să se bucure de ceea ce este cu adevărat important în viaţa sa.

Aflat la cel de-al doilea mare proiect în ţara noastră, după prezentarea, anul trecut, a sculpturii monumentale Icar, la Castelul Cantacuzino din Bușteni, artistul își dorește să dezvolte și proiecte educaţionale în România. El consideră că în ţara noastră poate găsi tineri interesaţi și discipoli dispuși să înveţe „meșteșugul” în tradiţia vechilor ateliere de maestru. 

În plus,  și-ar dori să poată organiza ateliere de desen și modelaj pentru copii și adolescenţi. Ar vrea astfel să îi convingă că există alternative la tehnologie și la comunicarea mediată de dispozitive electronice și că satisfacţia pe care o poţi avea privind la ceva realizat cu propriile mâini și prin propria creativitate este inegalabilă.