Perioada pregătirilor pentru Crăciun și Anul Nou a adus cu sine și două surprize culturale neobișnuite, dar extrem de valoroase, menite să ne arate, o dată în plus, cât de mare este diversitatea spirituală a popoarelor lumii. De asemenea, ele ne-au arătat cum sentimentele esenţiale sunt trăite în același mod, indiferent de zona geografică în care ne-am născut sau în care locuim.

La Muzeul Naţional al Satului este deschisă, până la 23 ianuarie 2022, expoziţia „Motive nepieritoare: covoare românești și persane într-un singur cadru”, organizată împreună cu Ambasada Republicii Islamice Iran în România. Într-o atmosferă de sărbătoare, ne-am putut bucura de piesele de patrimoniu expuse, în încercarea de a deosebi, de la distanţă, care erau românești și care erau persane. Marcând o tradiţie care depășește 2.500 de ani, în Iran, realizarea covoarelor este un motiv de mândrie naţională și de unitate, atât în timp, cât și în spaţiu.

Tehnica de colorare a lânii și mătăsii, tehnica de ţesere și motivele florale, zoomorfe, antropomorfe sau geometrice reprezentate sunt elemente care s-au transmis din vechime și care dau și astăzi valoarea deosebită a
covoarelor vechi de câteva sute de ani, aflate în patrimoniul celor mai prestigioase colecţii private sau muzeale din lume.

Utilizând o tehnică de lucru diferită, dar având în comun elemente de design și funcţionalitate, scoarţele românești expuse, aflate în colecţia Muzeului Satului, justifică pe deplin înscrierea lor, în urmă cu cinci ani, pe Lista Reprezentativă a Patrimoniului Cultural Imaterial al Umanităţii UNESCO, în cadrul dosarului „Tehnicile tradiţionale de realizare a scoarţei în România și Republica Moldova”.

Poezie și creaţii muzicale

La 21 decembrie, într-unul din spaţiile stilate ale Hanului lui Manuc, ales inspirat și deloc întâmplător, s-a desfășurat evenimentul organizat de Institutul turc „Yunus Emre” din București pentru a-l omagia pe cel al cărui nume îl poartă. În 2021, an desemnat de UNESCO ca „Anul Yunus Emre” și de Președinţia Republicii Turcia ca „Anul Yunus Emre şi al Limbii Turce”, s-au comemorat șapte secole de la trecerea în nefiinţă a unui mare poet căruia i se datorează începutul limbii turce așa cum este ea cunoscută astăzi.

Mult mai puţin cunoscut decât contemporanul său Dante Alighieri, Yunus Emre, derviș sufist, și-a dedicat întreaga existenţă apropierii de Dumnezeu și de frumuseţea creaţiei sale, iar versurile pe care le-a lăsat sunt mărturia gândirii și convingerilor sale.

Publicul care a participat la serata culturală s-a putut convinge de perenitatea cuvintelor lui Yunus Emre, graţie sensibilei interpretări pe care actorii Oana şi Cezar Ghioca au dat-o câtorva dintre poeziile sale și, de asemenea, prin versiunea muzicală oferită de Daniel Mircea Pop poemului „Roata morii, ce te tângui?”.

Versurile încărcate de semnificaţii ne-au arătat că sentimentele și neliniștile care i-au preocupat pe oameni nu s-au schimbat cu trecerea timpului și ne-au lăsat cu dorinţa de a ne apropia mai mult de universul cultural al Anatoliei.