Autentificare

Dacă ești abonat medichub.ro, autentificarea se face cu adresa de E-mail și parola pe care le utilizezi pentru a intra în platformă.
Abonează-te la „Viața medicală” ca să ai acces la întreg conținutul săptămânalului adresat profesioniștilor din Sănătate!
#DinRecunostinta

Căutare:

Căutare:

Acasă  »  PROIECTE  »  Dosar

Medicina spaţială, un domeniu revoluţionar

Viața Medicală
Dr. Cornelia PARASCHIV vineri, 3 iulie 2020

Astăzi, zborul spre Lună sau Marte nu mai pare atât de iluzoriu, domeniul medicinei spaţiale este pregătit pentru o tranziţie de la zborurile spaţiale coordonate de guverne la zboruri comerciale.

shutterstock_1503305336Astăzi, zborul spre Lună sau Marte nu mai pare atât de iluzoriu, domeniul medicinei spaţiale este pregătit pentru o tranziţie de la zborurile spaţiale coordonate de guverne la zboruri comerciale cu un grup mare și divers de participanţi.

Este vorba în special despre cetăţeni privaţi, care vor călători în spaţiu, în majoritatea cazurilor pentru scurte misiuni suborbitale sau, cine știe, spre locuri mai îndepărtate. O colaborare între clinicieni, specialiști în medicină spaţială și comunitatea aerospaţială va asigura siguranţa participanţilor în industria spaţiului aerian.

Un zbor spaţial suborbital, prin definiţie, atinge o altitudine mai mare de 100 km peste nivelul mării. Zborurile spaţiale suborbitale sunt, de obicei, de scurtă durată (câteva minute), în timp ce zborurile orbitale către Staţia Spaţială Internaţională pot dura de la câteva zile, la mai multe luni.

Misiunile pe Lună vor fi, de obicei, cu durată lungă, iar misiunile pe
Marte vor avea nevoie de câţiva ani. Importanţa acestor diferenţe de durată și altitudine constă în profilurile lor foarte diferite de risc medical.

De exemplu, cu zboruri suborbitale sau pe orbită joasă a Pământului, câmpul magnetic și atmosfera planetei noastre asigură protecţia împotriva radiaţiilor spaţiale.

Misiunile dincolo de orbita joasă a Pământului (de exemplu, zborurile către Lună sau Marte) prezintă provocări notabile din cauza unor factori precum expunerea substanţială la radiaţiile cosmice și posibilele ejecţii de masă coronală din soarele nostru, iar riscurile cresc pe măsură ce expunerea este prelungită.

Modificări de orientare și coordonare

Fiecare dintre diferitele faze ale zborului spaţial prezintă provocări unice pentru corpul uman. Lansarea și ascensiunea cu racheta în spaţiu expun pasagerii forţelor intense de zgomot, vibraţii și accelerare – pot provoca disconfort și induc anxietate la unele persoane.

Orientarea spaţială într-un mediu tridimensional de microgravitaţie se schimbă de la stimulii neurovestibulari dependenţi de gravitaţie pe Pământ, la punctele de referinţă vizuale din zborul spaţial.

Această tranziţie are loc în primele 48-72 de ore de expunere, când persoanele sunt deosebit de sensibile la afecţiunile de mișcare spaţială și pot avea o performanţă deficitară, cum ar fi urmărirea vizuală și coordonarea mână-ochi.

Schimbarea dispoziţiei fluidelor organismului

Menţinerea prelungită a organismului în mediul microgravitaţional provoacă modificări fiziologice semnificative. Din cauza absenţei gravitaţiei, există o deplasare a fluidelor de la periferia corpului către compartimentul central și cap, rezultând frecvent oboseală, congestie facială și, ocazional, cefalee.

Pentru o perioadă de câteva zile, organismul compensează această schimbare a dispoziţiei lichidelor prin diureză, care reduce volumul extracelular și volumul plasmatic și este asociată cu o scădere a masei corporale în primele 30 de zile. Funcţia cardiacă se adaptează rapid la modificările legate de deplasarea fluidului, cu creșteri compensatorii ale
debitului cardiac.

Somnul la bordul vehiculelor spaţiale poate fi dificil

Din cauza absenţei diferenţelor de presiune hidrostatică, răspunsurile baroreceptorilor sunt atenuate treptat în funcţie de intervalul de timp petrecut în mediul microgravitaţional. Funcţia pulmonară și schimbul de gaze nu par a fi afectate negativ și, prin urmare, nu ar trebui să limiteze performanţa umană în aceste condiţii.

Expunerea prelungită la microgravitaţie poate duce la o ușoară elongare a coloanei vertebrale, ceea ce provoacă dureri de spate și un risc crescut de herniere a discurilor intervertebrale. În special pasagerii cu afecţiuni ale gâtului, coloanei și dureri cronice preexistente pot fi susceptibili la exacerbarea semnelor și simptomelor dorsale.

Ridicarea diafragmului cauzată de absenţa forţelor gravitaţionale terestre determină, de asemenea, o scădere cu 15% a capacităţii reziduale funcţionale și o scădere ușoară a ventilaţiei, care par a avea un efect minim asupra schimbului de gaze și a ventilaţiei alveolare din cauza unei ventilaţii îmbunătăţite – adaptarea perfuziei în absenţa gravitaţiei.

Dormitul la bordul vehiculelor spaţiale este adesea dificil din cauza zgomotului ambiental, a modificării ciclului circadian sau a congestionării cerebrale și disconfortului dorsal.

Disfuncţii urinare

Unul dintre efectele neplăcute la bordul rachetelor spaţiale
privește retenţia urinară în primele zile de la intrarea în microgravitaţie. De obicei, această modificare se rezolvă spontan, rareori necesită o perioadă temporară de autocateterizare.

Cu toate acestea, astfel de experienţe pot reduce mult plăcerea zborului. Mai mult, autocateterizarea adaugă riscuri suplimentare, cum ar fi microtrauma și introducerea infecţiei, modificând profilul de risc al misiunii și introducând o nevoie potenţială de evaluare sau îngrijire
medicală mai cuprinzătoare.

Modificări musculoscheletale

Perioadele prelungite de microgravitaţie duc la pierderea mineralizării osoase din cauza degrevării scheletului de efortul muscular. Pierderea densităţii minerale osoase a fost evidenţiată în coloana lombară, pelvis, trochanter, gât femural și calcaneu.

Exerciţiile aerobe, suportul nutriţional și utilizarea medicamentelor antiresorbtive ajută la păstrarea densităţii osoase. Similar cu pierderea potenţială a densităţii minerale osoase, pierderea forţei musculare scheletice este îngrijorătoare în timpul unor zboruri spaţiale lungi.

Pierderea de mușchi scheletici poate contribui la simptome ortostatice după revenirea pe Pământ, la reexpunerea la gravitaţie și poate împiedica îndeplinirea unor sarcini necesare la întoarcerea pe Pământ sau la sosirea la o destinaţie mai îndepărtată, cum ar fi suprafaţa planetei Marte.

Simptome neuro-oculare neobișnuite au fost asociate cu fluxul spaţial de lungă durată. Acest lucru a dus la recunoașterea unei constelaţii de simptome care definesc sindromul neuro-ocular asociat zborului spaţial.

Descoperirile includ edemul papilar, modificări de refracţie care sunt adesea unilaterale (ochiul drept afectat mai des decât ochiul stâng) și infarcte. Aplatizarea globului optic poate fi identificată prin rezonanţă magnetică.

S-a postulat că acest sindrom poate fi legat de hipertensiunea intracraniană asociată cu schimbări de fluide induse de microgravitaţie, deși această ipoteză continuă să fie revizuită și sunt luate în considerare explicaţii alternative.

Provocare psihologică

Izolarea de prieteni și familie poate fi o provocare pentru misiunile lungi. Selecţia coechipierilor compatibili pentru călătoriile de lungă durată este deosebit de importantă pentru succesul zborului. Chiar și în timpul zborurilor comerciale cu durată mai scurtă, alegerea colegilor de echipaj poate afecta foarte mult experienţa unui participant.

În plus, mediul neobișnuit și agenţii stresori asociaţi cu fluxul spaţial pot induce anxietate cu manifestări imprevizibile care pot afecta experienţa persoanei respective sau a colegilor participanţi.

O observare atentă de către personalul de asistenţă medicală în timpul antrenamentelor de înaltă fidelitate poate dezvălui reacţii anormale sau perturbatoare ale potenţialilor participanţi la agenţi stresori legaţi de zbor.

Etichete: medicina spatiala racheta zbor luna zbor marte pamant

Abonează-te la Viața Medicală

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața medicală”, săptămânalul profesional, social și cultural al medicilor și asistenților din România!
Avem două tipuri de abonamente anuale:
• Tipărit + digital – 200 de lei
• Digital – 129 lei

Prețul include TVA și taxele poștale de expediere a ziarului.
Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:
• Colegiul Medicilor Dentiști din România – 5 ore de EMC
• Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
• OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
• OAMGMAMR – 5 ore de EMC