Mai puţin cunoscut este modul în care această depresie diferă de cea a pacienţilor care nu au trecut printr-un AVC – atât din punctul de vedere al cauzelor, cât și al tabloului clinic și răspunsului la tratament. 

        Două review-uri sistematice au descoperit o deosebire consistentă între cele două grupuri de pacienţi: astfel, cei cu depresie post-AVC prezintă o prevalenţă sau o severitate mai mare a afectării capacităţii de control al emoţiilor, precum și o anhedonie mai puţin severă. O posibilă explicaţie ar fi că recuperarea post-AVC este o călătorie cu o componentă emoţională pentru supravieţuitori, ceea ce îi poate proteja de anhedonie. Tocmai de aceea, implicarea psihologului în procesul de recuperare ar putea avea rezultate pozitive în ceea ce privește controlul emoţional.

        În cadrul celui de-al doilea studiu, cercetătorii au recoltat mostre de sânge de la pacienţi, din care au analizat 1.196 de proteine plasmatice. Cu ajutorul unui algoritm de tip machine learning au verificat relaţia dintre nivelurile crescute ale acestor proteine și starea de spirit a pacienţilor, evaluată cu ajutorul chestionarului Stroke Impact Scale. O proporţie de 45% dintre proteinele descoperite în plasma acestor pacienţi erau deja asociate episodului depresiv major. 

        De asemenea, au fost descoperite și niveluri crescute pentru unele citokine proinflamatorii, precum interleukina 6. Acestea creează tabloul unui răspuns inflamator crescut la nivel cerebral, ce duce la niveluri scăzute de triptofan și de serotonină, cu activitate sinaptică scăzută, ce predispune la depresie. Deși inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei reprezintă tratamentul standard pentru pacienţii cu depresie post-AVC, nu toţi răspund la aceste medicamente. Mai multe analize de proteomică sunt necesare pentru a descoperi terapiile adaptate acestor pacienţi.