Newsflash
OPINII

Dacă arde, arde

de Prof. dr. Florin MIHĂLŢAN - feb. 26 2021
Dacă arde, arde

Punctele fierbinţi, incendiare, ale institutului și pneumologiei produc de ani un foc mocnit, real și dureros.

Institutul de Pneumoftiziologie „Marius Nasta” e din nou pe ecrane. De data aceasta, avem imagini cu pompieri, salvări, cu aglomeraţie, nu glumă, și mai ales cu multe, foarte multe televiziuni.

Veneam agale la spital în dimineaţa de 22 februarie, la ora 6, ca de obicei, și la intrarea principală era deja instalată pe un sfert de poartă o cameră de televiziune.

Perindările pe parcursul nopţii au fost cu nemiluita: ziariști, ministrul Sănătăţii, reprezentanţi ai Ministerului de Interne, politicieni. A ieșit fum de la un ventilator, la modulul de ATI. Putea fi un incendiu, dar nu a fost.

Cum știriștii de-abia așteptau o veste arzătoare – și au fost răsfăţaţi până acum cu două incendii intraspitalicești –, nu m-a mirat și această prezenţă aproape de miezul nopţii.

Dar, deși a fost doar fum, totul a apărut ca o flacără vie, cu descătușări de interviuri, de psihologii și cu posibile construcţii de trambuline politice.

Sigur că mă bucură vigilenţa reprezentanţilor mass-media. Poate că aceeași vigilenţă ar trebui însă menţinută pe o cu totul altă zonă: cea a pneumologiei ca specialitate supravieţuitoare.

Misiunea pneumologului-pompier

Există, într-adevăr, o misiune a pneumologului, aceea de „pompier” care poate contribui la stingerea unei epidemii.

Dar nu știam că va trebui să fie implicat și în stingerea deficienţelor existente într-un sistem depășit de evenimente și scârţâind din toate încheieturile după presiunea realizată de un singur virus.

Același pneumolog a trebuit, de-a lungul anilor, să facă faţă epidemiei de tuberculoză, de gripă, de infecţii respiratorii bacteriene, cavalcadei realizate de bolile obstructive cronice și ameninţărilor în creștere din partea bolilor maligne pulmonare.

De fapt, ar trebui ca aceiași demni reprezentanţi ai mass-mediei „in facto” să redeschidă discuţia spitalelor vechi, depășite și uzate fizic.

140 de paturi pierdute în plină pandemie

Un exemplu ar putea fi chiar acest institut, care are clădiri din 1906, cu patina vremii extrem de vizibilă, cu puţine adaosuri pe scheletul vechi multipavilionar, așa cum a fost conceput de zeci de ani.

Vorbim în plus de un spital care a pierdut anul trecut 140 de paturi la o simplă recomandare venită pe linie de DSP, în plină pandemie, când fiecare pat conta, doar pentru că pavilionul, și el de fapt uzat fizic, nu mai îndeplinea criteriile impuse de circuite epidemiologice.

Totul s-a făcut la schimb cu niște promisiuni făcute în 2020, de realizare a unui proiect european și de construcţie a unei clădiri noi, din partea unui fost ministru al Sănătăţii.

Ca de fiecare dată, nici pneumologia nu a dus lipsă de astfel de promisiuni din partea autorităţilor în 30 de ani de strategie sanitară.

În 2021, după criza financiară realizată de o pandemie care s-a prelungit și care nu dă nici acum acele semne de stingere mult așteptate, totul a trecut în faza de speranţă.

Destinul pneumologiei poate fi asemănat cu cel al autostrăzilor. Suntem răsfăţaţi cu fezabilităţi și rămânem tot cu drumuri vechi sau cu câţiva kilometri suplimentari, ici-colo o renovare de clădire veche sau un adaos de apendice la o clădire veche.

Mentenanţa: despre aparate și oameni

Al doilea punct important în care institutul este emblematic îl constituie cel al mentenanţei.  Am văzut comunicatul Colegiilor Medicilor: „Dacă aparatele au nevoie de mentenanţă periodică, medicii de ce ar avea nevoie?”.

Este un semnal de alarmă în care se vorbește despre infrastructura depășită și despre numărul mic de cadre medicale. Se semnalează repetitiv cuvântul „mentenanţă”.

Disecat, el înseamnă de fapt, în institut, că folosind aceiași oameni s-au acoperit și secţiile de COVID, și cele non-COVID, și centrul de vaccinare, și caravana de screening în azilurile de bătrâni, și chiar și acel modul de ATI introdus suplimentar în curtea spitalului.

Oamenii aceștia nu au oare o uzură deja creată de cazurile grave venite în spital, de multitudinea de comorbidităţi specifice asocierii cu COVID-19, de turele prelungite, de rotaţiile și adaptările la provocările diferitelor misiuni pe care le-au primit într-un rulaj care durează de un an în diferite compartimente, de ameninţările de malpraxis pe care le iau în calcul la fiecare pas?

Să știi că poţi să te infectezi, să treci chiar prin infecţie, dar să fii și apt, și concentrat pe ce ai de făcut la locul de muncă presupune un efort important, susţinut, care lasă întotdeauna sechele.

Aparatura achiziţionată pentru că am funcţionat ca unitate COVID a fost o realizare, dar mentenanţa acesteia, ca și a oamenilor care o folosesc, a rămas mult în urmă.

Lipsa cronică de personal și indiferenţa autorităţilor

Punctele fierbinţi, incendiare din institut, sunt în continuare alimentate și se regăsesc în aspectul învechit, ponosit al spitalului, în ciuda eforturilor de cosmetizare; în multitudinea de pacienţi cronici care apelează disperaţi la șansa de a fi trataţi; în penuria de paturi de spital ale Capitalei alocate pneumologiei; în lipsa cronică de personal; în indiferenţa de zeci de ani a autorităţilor.

Aici arde, de fapt, iar problemele sunt vechi, nerezolvate de niciun ministru al Sănătăţii și de niciun partid politic. Ele nu aparţin acestei perioade, cum bine spun reprezentanţii Colegiilor medicale.

De fapt, stingerea acestui foc real și dureros presupune renunţarea la promisiuni pe hârtie și la controale care nu văd situaţiile reale, legate de criza de spaţii, de numărul redus de paturi de pneumologie pentru un număr de pacienţi în creștere de la un an la altul.

Un mediu sigur ar trebui să însemne confort, securizare și liniște atât pentru pacientul care vine la institut cu speranţe de însănătoșire, cât și pentru personalul medical care trebuie să vină la serviciu cu plăcere și devoţiune, în dorinţa de a-și împlini cât mai bine misiunea de vindecător,
pompier de suflete bolnave, arse de boală.

pt mihaltan

Deci, arde mocnit și oricând poate face vâlvătaie. Deocamdată am văzut fum, dar să nu uităm că nu există fum fără foc. Să vedem cine-l va stinge.

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe