Suntem efectiv sufocați de ChatGPT, Perplexity sau alți chatboți și ne aflăm în plină expansiune a intervențiilor inteligenței artificiale. În această lume foarte tehnologizată, pacientul cu sindrom de apnee obstructivă în somn (AOS) traversează și el o etapă în care telemedicina este promovată ca interfață de acțiune. 

O recentă declarație de consens a Societății Europene de Pneumologie (ERS) a analizat în profunzime aceste implicații, prezentând dovezile, dezbaterile și prioritățile viitoare pentru integrarea telemedicinei în diagnosticul, tratamentul și gestionarea pe termen lung a acestei afecțiuni. 

Grupul de experți ERS a decis să se concentreze pe patru domenii: diagnosticul și titrarea, aderența la tratament, aplicațiile pediatrice și tehnologia și e-Sănătatea. Concluziile din fiecare domeniu de conținut au fost discutate în grupuri de lucru mai mici, care au redactat apoi declarațiile finale. Acestea ar putea fi rezumate astfel: 

• utilizarea telemedicinei pentru diagnosticarea AOS la adulți este fezabilă din punct de vedere tehnic, inclusiv teleconsultația pentru a discuta rezultatele studiilor de somn la domiciliu, ceea ce poate reduce costurile și poate îmbunătăți satisfacția pacienților; 
• titrarea autotratamentului cu presiune pozitivă continuă a căilor respiratorii (CPAP) la domiciliu nesupravegheată, urmată de ajustări ale presiunii și tratamentului prin telemedicină, realizează setări de presiune CPAP și o aderență similară cu cea obținută prin titrarea în persoană pe o perioadă de una până la 12 luni; 
• telemonitorizarea tratamentului CPAP este posibilă cu tehnologia actuală și prezintă în mare parte non-inferioritate în comparație cu îngrijirea standard; efectele de plafonare asupra aderenței sunt evidente atunci când îngrijirea standard este deja de înaltă calitate, iar eficiența costurilor serviciilor de sănătate rămâne neclară; 
• studiile privind volumele mari de date permit, de asemenea, explorarea detaliată a problemelor asociate cu tratamentul PAP pentru care datele sunt limitate, cum ar fi efectele reaprovizionării cu măști, traiectoriile utilizării CPAP și modificările modului CPAP asupra aderenței la tratament; 
• vizitele de telemedicină pentru copii sunt realizabile, dar utilizarea lor pe scară largă în pediatrie este în urma celei de la adulți; monitorizarea dispozitivelor CPAP prin telemedicină la copiii cu AOS este, de asemenea, fezabilă, iar aderența pare să se îmbunătățească odată cu un program de implicare a pacienților;
• telemedicina multimodală, care combină telemonitorizarea prin CPAP, mesaje motivaționale, consiliere privind stilul de viață și măsurători fiziologice – inclusiv tensiunea arterială, pulsoximetria nocturnă și exercițiile fizice –, are potențialul de a oferi o abordare integrată.

Beneficii și limitări

Beneficiile telemedicinei sunt clare. Totodată, utilizarea pe scară largă a dispozitivelor portabile și smartphone-urilor oferă noi posibilități pentru practicile de e-Sănătate și serviciile de telemedicină, deși precizia acestora rămâne incertă. S-au conturat priorități și modele de îngrijire în domeniul telemedicinei. Cea mai promițătoare abordare pentru AOS este teletitrarea cu CPAP. Aceasta pentru că, la nivel global, determină costuri mai mici ca urmare a reducerii duratei de spitalizare, a costurilor de deplasare și a creșterii productivității.  

Pe de altă parte, există și limitări ale utilizării telemedicinei în domeniul somnologiei. Acestea țin de eficacitatea telediagnosticului și teletitrării în populații complexe sau specializate, precum cele cu insuficiență cardiacă cronică, insuficiență renală, accidentul vascular cerebral sau fibrilația atrială. Prin urmare, stratificarea pacienților pentru a determina adecvarea pentru telemedicină este esențială. Lipsesc dovezi privind impactul sexului, vârstei, fenotipurilor AOS asupra simptomelor sau severității bolii. Aspecte legate de statutul educațional și socioeconomic și lipsa expunerii la noile tehnologii și aplicații nu au fost, de asemenea, bine abordate. 

Trecerea la modele de îngrijire la distanță (hibride sau în persoană) este dictată și de alți factori, precum distanța de deplasare, timpii de așteptare pentru clinicile și laboratoarele de somnologie (și, prin urmare, accesul la îngrijire), necesitatea examinării fizice și capacitatea și încrederea pacienților în utilizarea tehnologiei. 

Nu trebuie să facem abstracție nici de alte considerații, unde se contorizează timpul și costurile financiare ale deplasării sau ale absenței de la serviciu, nivelurile de stres ale copiilor, preferințele pacienților și ale părinților, disponibilitatea infrastructurii tehnologice necesare pentru telemedicină și politicile de rambursare (care variază de la o țară la alta, dar și între grupurile de pacienți). 

Cei cu complianță scăzută la CPAP și cei predispuși la efecte secundare semnificative ale tratamentului ar putea fi, de asemenea, urmăriți mai atent. Totuși, mai este necesar un punct: alinierea disciplinelor și guvernanței telemedicinei. Aici se includ aspecte juridice, tehnologice și etice legate de proprietatea și gestionarea datelor, utilizarea diferitelor mărci de CPAP, lipsa standardizării parametrilor între furnizori, ceea ce împiedică interoperabilitatea pentru profesioniștii din domeniul sănătății și complică gestionarea datelor în cadrul dosarelor electronice existente ale pacienților; și implicațiile pentru resursele financiare, inclusiv rambursarea. 

Depășirea unor bariere

O altă dispută ține de siguranța datelor și reglementarea asistenței medicale. Mai precis, catalogarea informațiilor care ar trebui considerate date generale, legate de starea de bine și stilul de viață, și a celor care ar trebui să fie considerate date medicale în scopuri de diagnostic medical. Sigur, conectivitatea ușoară cu îngrijitorii externi și instruirea adecvată a medicilor și asistentelor medicale sunt cruciale. Prin urmare, alinierea dintre autoritățile din domeniul sănătății, furnizorii de tehnologie și centrele medicale este obligatorie pentru a depăși aceste bariere. 

Un alt semn de întrebare se referă la cum ar trebui prioritizată această direcție pentru cercetările viitoare și care este rentabilitatea telemedicinei în practica zilnică, din perspectiva furnizorilor de servicii medicale, a pacienților și a autorităților sanitare. Totodată, trebuie avută în vedere problema mai amplă a populației-țintă: dacă ar trebui inclusă întreaga populație tratată cu CPAP sau doar anumite fenotipuri care sunt cel mai bine deservite de diferite aspecte ale telemedicinei. 

Succesul telemedicinei ar putea depinde identificarea grupurilor care răspund cel mai eficient la strategiile de telemedicină, luând în considerare factori precum: vârsta, educația, mediul socioeconomic, locația geografică, rasa, fenotipul, clusterul și comorbiditățile. Strâns legat de aceasta, s-ar putea pune întrebarea și dacă o abordare multimodală integrată, care optimizează aderența la CPAP în raport cu rezultatele comorbidităților AOS, este rentabilă.

Declarația de consens ERS și telemedicina oferă oportunități clare de îmbunătățire a accesului, eficienței și continuității îngrijirii pacienților cu AOS, în special în contextul presiunilor tot mai mari asupra serviciilor și a constrângerilor legate de forța de muncă. Cu toate acestea, integrarea cu succes în practica de rutină necesită o stratificare atentă a pacienților, dovezi solide privind eficiența costurilor și o aliniere strânsă între nevoile clinice, tehnologie și guvernanța sistemului de sănătate. Se impun și cercetări suplimentare de înaltă calitate, care să evidențieze că telemedicina mai degrabă îmbunătățește decât compromite calitatea și echitatea îngrijirii AOS. În final, poate că ar trebui să avem în vedere vorbele lui Frank Banks: „Dacă vrei cu adevărat să faci ceva, vei găsi o cale. Dacă nu, vei găsi o scuză”.