Newsflash
Cultură

Și eu vreau o rublă

de Dr. Virgil RĂZEŞU - ian. 13 2023
Și eu vreau o rublă

Vreau o rublă! Dar nu una oareșicare, ci una cu totul și cu totul specială, cu o soartă specială (și nefericită în context istoric). Vreau o rublă a lor, cu Eminescu al nostru!

monezi

Vreau o rublă! Nu, nu-mi spuneţi că m-am prostit, că mi-am pierdut uzul raţiunii, că nu pot să nu am un dinte împotriva rușilor (foști sovietici), că ne-au sechestrat Tezaurul, au sfâșiat hălci mari din trupul ţării, ne-au adus... holera aia (sau ce-o fi fost) roșie pe cap, că abia am scăpat de ea, că se uită chiorâș la noi că ne-am dat cu Europa și, mai cu osebire, că au târât omenirea într-un război stupid, de care nimeni nu ducea lipsă, împotriva celor de aceeași spiţă cu ei.

Ei bine, vreau o rublă! Dar nu una oareșicare, ci una cu totul și cu totul specială, cu o soartă specială (și nefericită în context istoric), de care n-am avut habar, cum cred că s-a întâmplat și cu dumneavoastră și cu mulţi dintre semenii noștri. „Stai, măi, omule, că ai luat-o pe arătură”, îmi spunea mai anul trecut, cu veșnică recunoștinţă, un „pretenar” pe care l-am scos de nu știu câte ori din ananghie. „Uite că stau!” Și stau ca să deslușim faptele și rosturile lor, așa cum le-am aflat.

Nu mă încumet să spun că de ce și cum și nici nu vreau să mă lansez în speculaţii, că doar nu-i bănuiesc pe ruși iubitori din cale afară de Eminescu, și nu știu ce i-a împins (sau împuns) pe foștii noștri fraţi de lagăr socialist, ocrotitori și iubitori de noi cum nu se mai poate, dar faptele nu pot fi contestate. Și dacă au comis-o, au comis-o. Așa că luaţi aminte.

Anul de graţie și binecuvântat

În anul 1989 (declarat de UNESCO „Anul Eminescu”) se împlineau 100 de ani de la moartea lui Eminescu, iar anul următor, 1990, marca 140 de ani de la nașterea lui. Fapt este că monetăria Leningradului bătea, în acel an de graţie și binecuvântat, care a zdruncinat din temelii societatea și viaţa noastră, cum nu mai speram, o monedă (foto) dedicată poetului nostru, Eminescu. Era o realizare, lege artis.

Avea pe avers efigia, numele (Mihail Eminescu), semnătura și anii nașterii și morţii lui, pe revers stema URSS și anul 1989, iar pe muchie scris „odin
rubli” (o rublă), de două ori. Cinste lor! Și celor care au conceput-o și au realizat-o, dar, mai ales, celor care au gândit-o.

Era o rublă rusească adevărată, cu valoare nominală de 1 (o) rublă, cu un tiraj de două milioane de monede (nu fiţi cârcotași, că nu e puţin pentru o monedă omagială), din care 10% erau de o calitate specială, probabil destinate muzeelor și colecţionarilor.

Din nefericire – noţiune cu totul și cu totul relativă, depinzând de locul pe care-l ocupi sub soare –, din cauza cutremurului care zdruncina întreaga Europă și, mai ales, pe cea Centrală și de Est, și care a dus la dărâmarea Zidului Berlinului și la căderea comunismului, ori din cauza racilelor împământenite ale sistemului socialist, evenimentul crucial a întârziat.

In extremis, fiindcă pierdea caracterul jubiliar, emisiunea monetară intra în circulaţie exact în 26 decembrie, a doua zi de Crăciun și după execuţia cuplului de genii carpatine de la noi, care ne fericiseră jumătate de secol.

Cred că acesta este principalul motiv – s-ar putea să fie și altele – pentru care evenimentul a rămas în umbră, aproape total necunoscut pentru noi, românii, și străin de presa de toate genurile. Că doar nu aveam pretenţia să fi venit rușii înșiși să ne spună: „V-aţi rupt de noi, dar n-o să vă uităm niciodată, iată dovada!”.

Să ne cinstim poetul

Vreau o rublă! Cine ce are cu mine?! Că rubla asta face mai mult decât nu știu câţi euro... bravo cui a gândit-o! Că noi nu ne-am învrednicit decât târziu să punem chipul marelui poet pe bancnota de 500 de lei, probabil cu gândul că va stopa devalorizarea în picaj a monedei naţionale.

Vreau o rublă! Dar, mai mult și mai mult, vreau să ne cinstim
poetul. Dar să-l cinstim simplu, fără manifestări sofisticate și alambicate, lipsite de nerv și vlagă, fără discursuri și analize anoste, care nu spun nimic. Cred că cel mai desăvârșit omagiu pe care-l putem aduce poetului este să rostim versurile lui, așa cum ne pricepem, cum îl simţim, fiecare după sufletul și mintea cu care l-a înzestrat Dumnezeu. Nimic mai mult.
Vreau o rublă a lor, cu Eminescu al nostru!

Citiți și: Eminescu n-a murit

Abonează-te la Viața Medicală!

Dacă vrei să fii la curent cu tot ce se întâmplă în lumea medicală, abonează-te la „Viața Medicală”, publicația profesională, socială și culturală a profesioniștilor în Sănătate din România!

  • Tipărit + digital – 249 de lei
  • Digital – 169 lei

Titularii abonamentelor pe 12 luni sunt creditați astfel de:

  • Colegiul Medicilor Stomatologi din România – 5 ore de EMC
  • Colegiul Farmaciștilor din România – 10 ore de EFC
  • OBBCSSR – 7 ore de formare profesională continuă
  • OAMGMAMR – 5 ore de EMC

Află mai multe informații despre oferta de abonare.

Cookie-urile ne ajută să vă îmbunătățim experiența pe site-ul nostru. Prin continuarea navigării pe site-ul www.viata-medicala.ro, veți accepta implicit folosirea de cookie-uri pe parcursul vizitei dumneavoastră.

Da, sunt de acord Aflați mai multe