Încă din titlu: LOC DE TRĂIT, LOC DE MURIT (Ed. Brumar, Timişoara, 2009), romanul lui Viorel Şerban, medic-scriitor, profesor la Universitatea de Medicină şi Farmacie din Timişoara, îţi atrage atenţia prin densitatea şi profunzimea ideatică, în ciuda unei aparente simplităţi. Găseşti, de pildă, una dintre cele mai incitante definiţii ale spitalului, această „uzină“ sau „laborator“ de sănătate unde se perindă şi este prelucrată o fenomenologie umană de o diversitate uluitoare, mereu plină de surprize. Nu mai puţin adevărată şi prezentă, zicerea cronicarului moldovean despre bietul om aflat sub vremi. (...)

Precum eroul principal, dr. Tudor Şubaru, un om care şi-a consumat viaţa în spital, autorul, în perfectă cunoştinţă de cauză, dar şi necruţător până la revoltă, disecă vremurile trecute şi pe cele actuale cu un necruţător bisturiu. Opacitatea responsabililor politici în privinţa investiţiilor pentru sănătate conduce la existenţa unor realităţi insalubre şi groteşti. De la şobolanii circulând nestingheriţi prin cotloane la efortul sisific de a transporta bolnavii pe scări, între etaje, într-o clădire în care liftul nu mai funcţiona de ani. Medicul de gardă fiind obligat să care oamenii bolnavi pe scări, alături de paznic şi de fochistul mai tot timpul îmbibat de alcool. Nici noul spital construit, după un proiect anapoda, nu va oferi clinicienilor condiţiile de lucru sperate. (...)

Articolul integral îl puteţi citi în ziarul nostru, Viaţa medicală.