La 23 ianuarie,
Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din
Cluj-Napoca a găzduit un moment academic important, de prețuire a
muncii și activității unui nume de referință a neurochirurgiei
mondiale, prof. dr. Helmut Bertalanffy, căruia i s-a acordat cu
această ocazie titlul de doctor
honoris causa.
Prof. dr. Helmut Bertalanffy s-a
născut în 1954 la Timișoara, iar în 1977 s-a stabilit în
Germania. În anul 1986 obține doctoratul, cu o teză despre
disectomia cervicală anterioară fără fuziune. Urmează
perfecționări și cercetări în cadrul Universității Keio din
Tokyo, ca bursier al Societății japoneze de promovare a științei
și bursier al Fundației Humboldt din Bonn.
Prof. dr. Helmut Bertalanffy se
bucură de numeroase recunoașteri: este membru al Societății
germane de neurochirurgie, al Academiei germane de neurochirurgie, al
Academiei mondiale de neurochirurgie, membru în comitetul WFNS Skull
Base Surgery, membru de onoare al societăților de neurochirurgie
din România și Italia. Este firesc, dacă ne gândim la domeniile
de interes ale activității sale, care acoperă toată
neurochirurgia, de la leziunile trunchiului cerebral la chirurgia
bazei craniului, leziunile cranio-cervicale și leziunile
intramedulare. Contribuția semnificativă a prof. Bertalanffy este
reflectată nu numai de activitatea sa clinică și de cercetare, ci
și de cea de catedră, cu peste 180 de articole de specialitate
publicate în reviste de profil din întreaga lume.
Discursul prof.
dr. Bertalanffy a vizat neurochirurgia văzută ca artă, un
veritabil crez de viață din care am reținut următoarele: „De ce
este neurochirurgia o artă ? [...] Pentru că neurochirurgia ceredelicatețe,
control, răbdare, curaj, creativitate, atenție, spirit inovator,
responsabilitate, interes pentru tot ce este nou în domeniul ales,intuiție
și nu în ultimul rând,dragoste.
Dragoste pentru meserie, dragoste pentru colegi, dragoste pentru cel
suferind. Și mai cere ceva, la fel de important și necesar –
suportul familiei. Și eu m-am bucurat și mă bucur de acest suport
al familiei, pentru care îi sunt recunoscător soției și celor
două fete ale noastre. Neurochirurgia trebuie pusă apoi într-o
relație, cea a trinomului Shin–Gi–Tai, respectiv spirit,
tehnici și tactici, psihic și sănătate. Cele trei sunt de bază
în artele marțiale, în artele spectacolului, în arta
neurochirurgiei. M-am ghidat în profesie după acest trinom, după
cum am avut mereu în vedere ceva la fel de important – să fii
cinstit cu tine însuți!”.
„Dacă este să dau sfaturi mai
ales celor tineri, care pornesc în meserie, atunci subliniez
importanța cunoașterii istoriei neurchirurgiei, în toate datele:
început, dezvoltare, corifei. Personal vă propun câteva nume de
neurochirurgi, fiecare cu importanța teoretică și practică. Și
mă refer la Johann Reil (1759–1813), Richard von Volkmann
(1830–1889), Ernst von Bergmann (1836–1907), Fedor Krause
(1857–1937), Karl Foerster (1873–1941), Fritz Koenig (1866–1952),
Hans Werner Pia (1921–1986), Wolfgang Seeger. Și mai menționez un
lucru – importanța cunoașterii limbilor străine, ceea ce
ușurează cunoașterea în ansamblul ei”, a încheiat profesorul
Bertalanffy discursul său de laureat.
