Inclasabilul Mircea Barzuca a venit pe lume cândva pe la jumătatea veacului trecut, în orașul cu salcâmi. Nu, nu l-a cunoscut pe Mihail Sebastian. Avea să afle mai târziu de steaua acestuia, cu nume bine înscris pe cerul literaturii române. Nici pe Panait Istrati nu l-a prins. De sculptorul Nicapetre știa ceva-ceva, dar se mutase și acesta sub alt cer, undeva pe sub podurile Canadei, mai înainte de a-și încropi un atelier pe la Toronto, iar în 2008 se muta și el pentru totdeauna în Muzeul din Brăila, care-i poartă numele.
Mircea Barzuca s-a gândit să studieze dreptul, și asta a și făcut. Dar când a fost vorba să aplice ceea ce învățase în România noastră cea fascinantă, prin care comunismul țopăia fără frâu, a înțeles că legea era una, iar tocmeala era dinainte hotărâtă. Astfel că omul cu dreptul a făcut un pas înapoi, cât să poată privi mai detașat carnavalul cel fără muzici al lumii, cu o justiție stranie.
Atunci a ajuns el în atelierul pictoriței-poet-scriitoare Margareta Sterian. Și ce lume fascinantă i s-a deschis, năvălind cu lumina ei prin ferestrele sufletului. A prins să deseneze ca-n joacă, amestecând negrul și albul până la a obține o multitudine de nuanțe de griuri, ca tot atâtea chipuri ale unei Veneții de brume și cețuri în care s-ar fi auzit cum „San Marc sinistru miezul nopții bate”. Înalt văzătoarea Margareta Sterian a ghicit ușor filonul de aur din adâncul de comori care se cereau izvodite de penelul artistului en herbe. La îndemnul ei a realizat Mircea Barzuca prima serie de lucrări de mari dimensiuni, peste „Venețiile” lui de cețuri punând cai albi, negri, murgi, albăstrii. Unde era magistratul de până atunci? Se pierduse în apele părelnice ale cartoanelor pictorului Mircea Barzuca, a cărui primă expoziție personală avea să fie deschisă în Capitală prin anii ʼ70. Criticii de artă – Radu Ionescu, Mircea Deac, Edgar Papu, Dan Grigorescu, Lucia Dem. Bălăcescu, Traian Filip, Cristina Angelescu, Vasile Florea – s-au întrecut în a saluta apariția unui artist plastic cu totul remarcabil. A urmat o lungă absență de pe simeze. Când, prin anii ʼ80, a apărut cu o nouă expoziție. Explozia de culoare ne-a adus în fața ochilor grădini, flori, naturi moarte.
După altă absență, prin anii 2000, se prezintă la Muzeul Literaturii Române cu o expoziție de portrete de scriitori (umbre ale umbrelor), de o austeritate sinonimă cu tăcerea. Se detașează pregnant portretele, reprezentându-i pe Eminescu, Bacovia, Vasile Voiculescu, Geo Bogza, Margareta Sterian.
Între timp fostul magistrat, pictorul Mircea Barzuca, a făcut regie de teatru și scenografie. Și iată-ne acum.
La Galeria Universității de Arhitectură și Urbanism „Ion Mincu” din Capitală se desfășoară, în lunile iulie–august 2018, expoziția „Exerciții de pictură” de Mircea Barzuca. Este o abordare îndrăzneață de grafică, prelucrare pe calculator, colaj, instalații figurative la care, pe lângă mâna artistului, a fost „invitat” și zeul nou – calculatorul – să intervină în legea lui, ascultând cuviincios de „legile” fostului magistrat-artist-pictor-scenograf-regizor și manager atent și tenace al creației Margareta Sterian. Greu de clasat artistul plurivalent Mircea Barzuca. Dar de ce l-am clasa? Este unic.
