Preşedinţia de un semestru a Italiei la Uniunea Europeană a fost
marcată la Bucureşti printr-o serie de evenimente, unele găsindu-şi locul şi în
paginile săptămânalului nostru. La închiderea acestei perioade, Ambasada
Italiei la Bucureşti şi Institutul Italian de Cultură au oferit, la sala Studio
a Teatrului Naţional, un spectacol de dans pus în scenă de Eventi Danza şi
Centro Danza Diaghilev din Veneţia: Mediterranea.
Este un spectacol eseu care exprimă artistic, prin mijlocirea trupurilor
dansatorilor, sentimente umane ce depăşesc orice graniţă. În acelaşi timp, este
o călătorie muzicală, de la baroc până la cele mai actuale ritmuri, care
demonstrează că dansul nu are vârstă, iar imaginaţia poate oricând construi un
discurs coregrafic atrăgător, 
făcând punţi peste timp cu circulaţie în ambele
sensuri. Am văzut astfel mişcări din zona hip-hop şi street dance armonizate cu muzica veche şi o potrivire surprinzătoare
a clasicului dans en pointe cu
melodii contemporane.
Titlurile dansurilor au reprezentat tot atâtea simboluri ale
Italiei, privită din multiple perspective: dragostea şi marea, asfinţitul şi
arta, parfumul, portocalele şi iasomia, Pinocchio, Arlechin şi comedia ori
circul, cafeaua şi Roma, barocul, Puccini şi Fellini. Tinerii balerini au reuşit
să ne scoată din cotidian pentru a ne introduce într-un spaţiu atemporal, de
visare, frumos şi veselie.
Tot legat de dans, de această dată cel clasic, a fost şi
evenimentul găzduit de Institutul Cervantes, organizat împreună cu Ambasada
Republicii Cuba la Bucureşti. Expoziţia de fotografie „Baletul naţional al Cubei“ a adus în atenţie istoria de peste şase
decenii a acestei companii de dans (fondată în 1948), recunoscută ca una dintre
cele mai bune trupe de balet din întreaga lume. Povestea sa este indisolubil
legată de figura legendară a Aliciei Alonso – prima ballerina assoluta –, astăzi nonagenară, care a dat viaţă
unor interpretări memorabile ale personajelor cunoscute din 
Giselle, Lacul
lebedelor, Coppelia, Spărgătorul de nuci, Carmen, Don Quijote, Precauţiuni
inutile, Flautul fermecat ori Frumoasa din pădurea adormită, toate prezente în
expoziţie prin instantanee din spectacole şi detalii de scenografie.
Nu în ultimul rând, de istoria Baletului naţional al Cubei se leagă
şi cea a Teatrului Mare din Havana, ce a dat naştere în timp Festivalului
internaţional al dansului (prima ediţie a avut loc în 1960, la Havana). La
aniversarea unei jumătăţi de secol de activitate a ansamblului de balet, în
1998, a fost inaugurat Muzeul naţional al dansului, deschis în aceeaşi
primitoare capitală a insulei, supranumită „perla Antilelor“. Şi muzeul a fost
prezent prin imagini în expoziţia de la Bucureşti.
