„În ţara noastră se consumă prea multe psihotrope, ceea ce nu rămâne fără consecinţe pentru pacienţi şi pentru societate“ – scrie revista belgiană LE GENERALISTE într-unul din articolele publicate în nr. 956. Această constatare n-a rămas pur şi simplu pe hârtie, ci a determinat un grup de experţi în domeniu să se reunească şi să pună la punct o atitudine comună, însoţită de recomandări clare pentru a stopa aceste excese. Ei au pornit de la ideea că numărul acestor medicamente prescrise este foarte ridicat: între 1997 şi 2008, totalul dozelor eliberate de farmacii a crescut de peste două ori – de la 109 milioane, la 251 milioane. Dacă nimeni nu pune însă la îndoială utilitatea psihotropelor, trebuie conştientizat că nu arareori ele sunt recomandate inutil. Desigur, mai mult ca altădată, pacienţii trag semnalul de alarmă prea des şi prea repede, iar medicii se grăbesc să le satisfacă dorinţa.  (...)

   Utilizarea crescândă a psihotropelor este însă simptomatică pentru problemele a căror responsabilitate revine nu doar individului, ci, în aceeaşi măsură, şi societăţii. Una din recomandările elaborate de amintitul grup de specialişti arată că debutul unui tratament cu psihotrope la copii şi adolescenţi trebuie să rămână apanajul pedopsihiatrului sau neuropediatrului, căci recomandarea unor astfel de medicamente micilor pacienţi necesită un diagnostic meticulos. Iar în vederea prevenirii, în general, a consumului excesiv se impune mai buna pregătire a practicienilor, care au menirea să frâneze tendinţa populaţiei adulte de a recurge la asemenea medicamente. Conştienţi de faptul că medicii de familie sunt insuficient pregătiţi în acest domeniu, experţii belgieni au convenit să răspundă cât se poate de operativ solicitărilor venite din partea MF. Şi asta pentru că acei specialişti sunt convinşi că MF au un rol crucial în ce priveşte această patologie care afectează un număr foarte mare de pacienţi – nu numai adulţi, ci şi copii. Şi încă o remarcă a amintitului grup de experţi: anumite patologii fac, actualmente, obiectul unor tratamente exclusiv medicamentoase, deşi efectele pozitive ale terapiilor nonfarmacologice sunt incontestabile.  (...)