Terapie muzicală în Antichitate

   Încă din China antică, au fost observate efecte benefice ale muzicii asupra sănătăţii. Astfel, în timpul administrării unui tratament, bolnavul audia o anumită piesă muzicală, selectată în funcţie de natura bolii şi a leacurilor folosite. În ţinuturile de lângă Marea Mediterană, oamenii Antichităţii au gândit şi au dezvoltat o puternică legătură între muzică şi divinitate, considerând muzica drept un mijloc de a pătrunde în tainele universului.

   În Evul Mediu, muzica creştină prinde un contur deosebit, fiind caracterizată de circumspecţie şi sobrietate, cu efecte orientate asupra „patologiei“ sufleteşti.

Efectul „Mozart“

   Efectul „Mozart“ reprezintă totalitatea efectelor muzicii lui W. A. Mozart asupra stării de sănătate, asupra dezvoltării funcţiilor cognitive şi chiar a concepţiei individului despre lume. Istoria acestui fenomen începe în jurul anului 1950, când dr. Alfred Tomatis a efectuat cercetări de stimulare auditivă, utilizând muzica lui Mozart, interpretată în special cu ajutorul unor instrumente cu registru înalt: vioară, flaut, asupra unor grupuri de copii cu deficienţe de vorbire şi comunicare. „Studiile sale nu au o bază ştiinţifică coerentă“, a precizat profesorul Puşcaş.

   La Universitatea California s-au întreprins studii de neurofiziologie ce au avut ca scop cercetarea efectelor muzicii mozartiene asupra dezvoltării capacităţii de orientare spaţială. În experimente au fost utilizate animale de laborator. S-a constatat că efectele muzicii asupra dezvoltării simţului de orientare se propagă pe traiecte nervoase ce leagă scoarţa cerebrală de hipocampus.

   Alte studii au încercat să demonstreze că efectul Mozart poate influenţa pozitiv inteligenţa, măsurând coeficientul de inteligenţă înainte şi după audiţie. Au fost cercetate şi posibile efecte ale muzicii lui Mozart asupra pacienţilor cu idiosincrazie. Rezultatele obţinute nu au fost concludente, eroarea de sugestie/autosugestie neputând fi neglijată.

   La Universitatea din Manchester, studiile asupra efectului Mozart au fost efectuate pe pacienţi epileptici cărora li s-a efectuat EEG pre- şi postaudiţie. În urma acestor experimente, s-a ajuns la concluzia că ambele emisfere cerebrale sunt activate de muzică.

Efectele efectului

   Din cercetările finalizate până în prezent, s-a observat că muzica lui W. A. Mozart dezvoltă abilităţi în a observa subtilităţi, atenuează până la reducere defecte de atenţie şi comunicare, reduce stresul, anxietatea. Din păcate, aceste studii nu au un fundament solid în neuroştiinţe şi se pare că efectul are o eficienţă variabilă, în funcţie de dotarea intelectuală specifică şi de talentul celui care ascultă muzica lui Mozart.

   Tema de cercetare este şi probabil că va mai rămâne ceva timp deschisă. Profesorul Puşcaş consideră că cei mai apţi pentru a efectua aceste studii nu sunt muzicienii, ci specialiştii în psihologie muzicală.

„Muzica iaşte aceea care ne gâghilă urechile într-un mod plăcut...“

   Prezentarea a fost presărată şi cu momente de audiţie, savurate din plin de cei treizeci de participanţi şi poate chiar de bolnavii din saloanele aflate lângă sala bibliotecii. S-a audiat o parte din Sonata pentru două piane în re major şi mai multe fragmente muzicale propuse pentru observarea eleganţei discursului muzical mozartian (contraste bucurie pură – infinitatea suferinţei, încredere – disperare etc.).

   Prof. univ. Pavel Puşcaş şi-a arătat însă dezaprobarea faţă de genul de muzică „consumat“ în zilele noastre, numindu-l „cacofonie sonoră“. Faptul că suntem obligaţi să ascultăm muzică în mijloacele de transport, în staţii de autobuz, în săli de aşteptare nu poate fi numit decât abuz decizional. Dar nici la capitolul muzică clasică nu stăm mai bine: „Multe case de discuri preferă interpretări obscure, neprofesioniste, pentru că accentul nu mai este pe calitate, ci pe prosperitatea afacerii“, a mai adăugat muzicologul.

Coda

   Cu certitudine, muzica îşi aduce contribuţia la dezvoltarea mentalului, a spiritualului şi a variabilităţii percepţiei. S-a observat că mari fizicieni, medici, gânditori ai abstractului au avut o pasiune deosebită faţă de muzică. „Muzica este arta cu materialul cel mai imaterial“, spunea Platon.

   Desigur că printre discuţii s-a ridicat şi întrebarea: dacă muzica lui Mozart are efecte benefice asupra stării de sănătate, de ce însuşi compozitorul a fost aproape toată viaţa bolnav? Dar de unde ştim că nu tocmai muzica sa l-a ajutat să trăiască şi să depăşească cele mai grele momente ale vieţii?...