Proverbul chinezesc este mai mult decât cunoscut. La el se apelează tot mai mult și mai des, indiferent de tema abordată. Pe drept cuvânt, dacă ne gândim că imaginile au ajuns să valoreze mai mult decât o mie de cuvinte. Imaginile fac și spun mai multe, contextul fiind unul generos, cel al
deschiderii de dialoguri noi.
Astfel privite lucrurile, pot afirma că o expoziție cum este World Press Photo face și spune mai mult decât o mie de cuvinte. Pentru că fiecare imagine în parte are o poveste a ei, fie luată din tragediile oamenilor, din frumusețile naturii, fie din imediata noastră apropiere. Subiectele sunt pe cât de multe, pe atât de diverse, un amestec problematic din care nu ai decât de învățat.
World Press Photo 2018 este expoziția care se parcurge încet, cu opriri îndelungi asupra fiecărei fotografii. Într-un instantaneu stă, poate, sinteza unei zile, a unei tragedii umane, a frumosului, bucuria victoriei și lacrimile înfrângerii, speranța într-o lume mai bună.
Printre fotografiile pe care vi le supun atenției se numără cele ale lui Magnus Wennman (Suedia), care surprinde cazul a două tinere – Djeneta și Ibadeta, țintuite la pat mai mult de șase luni – ce suferă de sindromul resemnării, caz surprins în Horndal, Suedia. Acest sindrom descrie pacienți pasivi, imobili, muți, incapabili să mănânce sau/și să bea, incontinenți, incapabili să răspundă la stimuli fizici.
Fotografiile Tatianei Vinogradova (Rusia) surprind imagini cu dame de companie din Sankt Petersburg. Sunt femei de diferite vârste, surprinse în poziții specifice, femei pe al căror chip se pot citi deznădejdea, abuzul, consumul de alcool, abandonarea, lipsa unor șanse de revenire la o viață normală și decentă.
Alessio Mamo (Italia), artist fotograf pentru Médecins Sans Frontières din Iordania, este preocupat de masca purtată de victima exploziei unui proiectil în Kirkuk, Irak. Fata din imagini este obligată să poarte o mască pentru a-și proteja fața, în urma numeroaselor proceduri de chirurgie plastică, efectuate în cadrul programului pentru chirurgie reconstructivă demarat de medicii fără frontiere la spitalul Al-Mowasat din Amman, Iordania.
Spaniolul Javier Arcenillas abordează o temă pe cât de reală, pe atât de dură, deloc cosmetizată – urmările comerțului cu droguri din traiectoria Columbia, El Salvador, Honduras, Guatemala.
Giulio Di Sturco (Italia) surprinde momentul în care dr. Suporn Watanyusakul îi arată pacientei Olivia Thomas noul ei vagin după operația de schimbare a sexului, operație efectuată într-o clinică din apropierea Bangkokului, Thailanda.
Toate cele 135 de fotografii expuse sunt interesante, fiind imagini sugestive cu ciocnirile violente din Caracas, Venezuela (Ronaldo Schmiedt și Juan Barreto), schimbarea obiceiurilor culinare din China
(George Steinmetz) sau cu locuințe inedite, cum este yaodong (casă) săpată într-o peșteră (Li Huaifeng).
Producerea tonelor de deșeuri pe zi în întreaga lume este o fotografie realizată de Kadir van Lohuizen, obiceiul camerunez în care fetelor li se calcă sânii este o imagine semnată de Heba Khamis. Au mai fost expuse portrete ale tinerelor răpite în Nigeria (Adam Ferguson), case incendiate în Myanmar (Md Masfiqur Akhtar Sohan, Bangladesh, Kevin Frayer și Patrick Brown), rinocerul alb din Botswana (Neil Aldridge, Africa de Sud), refugiații musulmani la Belgrad (Francesco Pistilli) și altele. De văzut și, mai ales, de luat aminte!
